Monthly Archives: July 2014

Tot ce trebuie sa stii despre camerele de supraveghere video

Security-camera-in-domeDaca la inceput nu isi permitea oricine sa achizitioneze un sistem de supraveghere video, cu timpul acestea au devenit mai accesibile ca pret. In ziua de azi oricine poate cumpara un sistem de supraveghere video care sa-i asigure o mai buna siguranta pentru afacere si camin. Consumatorii pot alege din mai multe tipuri de camere de supraveghere, care pot fi de exterior sau de interior. Pot cumpara fie camere individuale fie achizitiona un intreg sistem de supraveghere video. Odata ce ati stabilit ce tip de echipament de supraveghere video doriti, e momentul de a decide cu privire la diferitele caracteristici pe care poate sa le aiba un sistem de supraveghere.

Caracteristicile afecteaza calitatea camerei, cat si pretul. Consumatorii pot face compromisuri cu privire la anumite caracteristici ce tin de rezolutie, de acoperire, in functie de nevoile lor si de buget. Ca in cazul oricarui dispozitiv electronic, o rezolutie mai mare este egala cu o calitate sporita a imaginii. Camerele video pot fi echipate cu lentile de diverse dimensiuni astfel incat sa capteze exact zonele dorite din spatiile aflate sub supraveghere. Lentilele cu unghi larg acopera un spatiu mai mare, in timp ce camera pan-tilt-zoom poate avea o vedere de 360​​ de grade. Pentru inregistrarea si stocarea imaginilor avem nevoie de un DVR. Inregistratorul video digital (DVR) este echipamentul la care se conecteaza toate camerele video dintr-un sistem, care asigura inregistrarea imaginilor pe hard discuri, reda imaginile in timp real pe unul sau mai multe monitoare (in functie de tipul DVR-ului) si poate monitoriza anumite tipuri de evenimente. Un sistem de supraveghere video bine configurat si instalat poate asigura protectie afacerii si caminului dumneavoastra, iar la nevoie, imaginile respective pot deveni probe importante pentru organele de ancheta. Daca sunteti in cautarea unui sistem de supraveghere video performant care sa va asigure o mai buna siguranta pentru afacere si camin, Mprotect CCTV va sta la dispozitie oferindu-va cele mai bune preturi.

Amintiri din copitărie – John Branch

OldPriestPăi când eram eu copil, numai pozne făceam.
Fiind un mic străin într-un sat de români, eram privit de unii cu frică, de alții cu puțin respect, iar de alții ca pe-un păduche.
Oamenilor le e frică de ceea ce nu cunosc. Păi cine naiba știa engleza într-un sat din fundul lumii, din Transilvania?
Ba babele satului se fereau de mine mai ceva ca de temutul Dracula. Că ăla venea o dată la 50 de ani să răpească vreo fecioară (cel puțin așa se zvonea vorba prin sat) și s-o ducă în castelul său magic, ascuns în codrul des.
Zic magic, deoarece oamenii s-au strâns în câteva rânduri și-au căutat codrul în lung și-n lat și n-au dat de niciun castel, ba mai rău, s-au întors mai puțini decât plecaseră.
Așa e românul, înainte îi era frică să intre singur în pădure, acum vrea să intre și n-are în ce… Că-i pădurea pe jumătate tăiată.

Bun, dar să revenim la povestea mea. Ce căutam eu tocmai acolo?
Tatăl meu era un profesor trimis în delegație în România, să învețe copiii limba engleză. Nu știu ce-a reușit, căci românii erau greu de cap. Am zis erau! Și-n trei ani, abia învățase o mână de copii să citească din Shakespeare și Mark Twain. Copiilor le plăceau poveștile lui Twain și urau Shakespeare din toată inima. Mi se pare și normal, nu-i ușor să înveți o limbă străină și-n același timp să ți se împuie capul și cu versiunea veche a acelei limbi!

După acești trei ani, tatăl meu a dispărut. Cică s-ar fi dus în pădure, fugărind o nălucă sub formă de fecioară. Însă după cum îl știam eu, cred că s-o fi împiedicat pe vreun deal, beat și și-a găsit sfârșitul în vreo râpă. Că vreau sau nu să recunosc, babacul era un bețiv de prima mână, însă asta nu-l făcea neapărat un om rău.
Nu m-a bătut niciodată pe mine sau pe mama. Meteahna lui, când era beat, era să plece în natură, să se plimbe. Dacă se culca, îl apuca durerea de cap și începea să înjure. Și ca nu cumva să-mi facă o educație de toată jena, mai bine se plimba să-i treacă efectul alcoolului.
Bețivăneala lui era ascunsă de ochii lumii, căci nu bea decât în weekend, însă atunci rupea. Știam că sâmbătă și duminică îl vedeam acasă doar ca să bea. Ba într-unele zile nu mânca nimic, poate ceva fragi și mure de prin pădurile din apropiere.
Biata mama se obișnuise cu el. Era mulțimită că nu ne bătea, nu cheltuia mulți bani cu băutura și n-o înșela. Așa că-i accepta tabietul acesta nesănătos.
Și-așa a dispărut. De trupul lui s-au ocupat animalele sălbatice, aflate din abundență în păduri. Ce nu văzusem acasă în Anglia animale sălbatice câte n-am văzut în România!

Mărindu-mă, a trebuit să mă dea mama la școală. Așa c-a găsit, draga de ea, de cuviință să mă dea la o școală de popi. Na bine, aia-mi lipsea. Așa aveam o infinitate despre religie, Biblie și dumnezei, de nu vă pot spune. Însă, nu ieșeam din cuvântul mamei. Însă, cel mai mult mă temeam că va trebui să port vesminte bisericesti. Probabil deoarece în imaginația mea confundam hainele negre cu moartea și răul, nicidecum cu bunătatea. Abia mai târziu am aflat că mă înșelasem.

Și cum credeți că era la școala de popi? Mă așteptam să fie o mohoreală asemănătoare cu moartea, cu citit zilnic din cărticele de rugăciuni și cântat în cor, în miros abundent de tămâie și ceară.
Ei ași! Parcă eram în tabără! Ne trezeam la ora 7 dimineața, până la 7:30 ne spălam pe ochi, ne făceam paturile și apoi luam micul dejun. De la ora 8 până la ora 12 făceam cursuri. Științe, matematică, religie. Aveam un profesor care nu arătase el matematic existența lui Dumnezeu. Apoi, până la ora 13 eram liberi. Prânzul la ora 13, iar de la 13:30 până la ora 17 program de voie.
Unii băteau mingea, alții scriau (nu prea întram în vorbă cu ciudații aceia, sincer să fiu – vă voi povesti mai târziu de ce), iar unii mergeau în pădure. Băieții mai mari mergeau în grup în pădure, în fiecare zi mai mult decât în ziua precedentă, lăsându-și semne până unde au ajuns.
Însă, nu de puține ori se întâmpla să nu-și mai găsească semnele unde le lăsaseră, sau să le găsească pe primii pomi de la liziera pădurii.
De la ora 17 până la ora 19 aveam rugăciunea de seară, apoi cina și stingerea la 9 seara.
Dacă-mi spunea cineva cu 5 ani în urmă, că voi face eu școala de popi în România, îi ziceam sigur că s-a scrțntit sau s-a întâlnit cu vrea Banshee și de atunci vede doar tâmpenii.
Așadar, ne distram acolo de minune. În plus, învățam și lucruri frumoase despre oameni, despre cum ar trebui să ne ajutăm între noi, chestii de bun simț și bună creștere. cică toate astea erau legate de Dumnezeu. Profesorii știau cum și ce să ne predea, astfel încât nicio oră de curs nu era plictisitoare, ba, din contră, ne părea rău că trebuia să așteptăm până a doua zi!

Va urma…

Amazing abandoned places on Earth

A tree growing through an abandoned piano
1

Overgrown palace, Poland
In 1910, this grand palace was built as a home for Polish Royalty. The rest of the century proved uncertain for the country and under communist rule the palace became an agricultural school, as well as a home for mentally handicapped adults and children. The former palace was deserted following the fall of the USSR.
2

Jet Star Rollercoaster, Seaside Heights, New Jersey
The Jet Star Rollercoaster was left submerged in the Atlantic Ocean after Superstorm Sandy in 2013. It stood rusting for six months, until it was plucked from the sea.
3

Abandoned House in the Woods
4

Church in St. Etienne, France
5

An abandoned church with a few lingering parishioners, Netherlands
6

Doll factory, Spain
7

Tree growing around an abandoned bicycle
8

Shipwrecks in a sandbar, Bermuda Triangle
9

Floating forest, Sydney, Australia
10

Movie theater in Detroit, Michigan
With Detroit’s decline, many of its historic buildings have fallen into disuse. This movie theater is both a fascinating and sad example.
11

Mare Island Naval Shipyard, Vallejo, California
The Mare Island Naval Shipyard acted as a submarine port during both of the World Wars. In the 1990s, the building was abandoned and flooding has since created an amazing mirror effect.
12

Victorian-style tree house, Florida, USA
13

Forgotten Bugattis
14

The Titanic wreck
The titanic took its first and last voyage in April, 1912. It was not until 73 years later that the decaying wreck of what was once the greatest ship in the world was discovered. The 1,500 souls lost with the vessel had been devoured by sea life, leaving behind a ghost ship.
15

Chemin de fer de Petite Ceinture, France
The “little belt railway” was a circular railway system built in 1852 to supply Paris’ fortifications. When the city outgew its defenses in 1934, the railway system was also left to run wild.
17
18

Spreepark, Berlin, Germany
Spreepark, opened in 1969, was the only amusement park in East Berlin during Soviet rule. When the wall fell, bigger and better parks opened, leading to Spreeparks closure in 2001.
19

Island Home, Finland
21

Abandoned library, Russia
20

Chris McCandless’ magic bus, Stampede Trail, Alaska
Bus 142 was left behind by the workers who built the railway at Stampede Trail. Christopher McCandless, an American hitchhiker whose story was told through the movie “Into The Wild, lived and died in what he referred to as the “magic bus” during the summer of 1992.
22

Turquoise Canal, Venice, Italy.
Just like any other city, areas of Venice are boarded up and abandoned.
23

Visit Forrest cars graveyard
Source: BoredPanda.com

Un hobby pentru orice vârstă

Boy_with_paintbrushIn scopul de a incuraja copilul fata de arta sau pentru dezvoltarea oricarui fel de interes sau hobby, acesta trebuie sa aiba un spatiu dedicat pasiunii pe care o are, un spatiu in care se poate relaxa si in care isi poate lasa imaginatia sa curga. Ar putea fi acel loc de care chiar are nevoie atunci cand isi doreste sa fie creativ. Daca pictura este una dintre pasiunile copilului tau atunci cu siguranta va trebui sa ii oferi spatiul de care are nevoie pentru a-si pune in aplicare ideile.

Iata cateva moduri simple de a crea un spatiu de arta
Un birou – pastrati un birou sau o masa exclusiv pentru arta. Achizitionati hartie, pensule si culori pentru pictura dar si alte accesorii pe care sa le pastrati la indemana astfel incat sa nu alergati dupa ele atunci cand va trebuie.

Un sevalet – sevaletul este accesoriul indispensabil oricarui artist, fie ca este incepator sau avansat, prin urmare este indispensabil atunci cand este vorba de un spatiu dedicat artei. Pastrati-l intotdeauna echipat cu hartie si alte materiale de care aveti nevoie si lasati-l in apopierea ferestrei astfel incat copiii sa fie inspirati de ceea ce vad afara.
Spatiu in aer liber – de obicei copiii sunt mai inspirati atunci cand sunt in aer liber. Deci, ar fi indicat sa creati acest spatiu pe balcon sau in gradina unde natura insasi devine o sursa de inspiratie. De asemenea acest spatiu va fi mult mai usor de curatat.

O parte din dormitorul copilului poate fi un studio de arta – incercati sa transformati un colt din camera copilului intr-un studio de arta. Lasati-l sa exploreze atunci cand doreste si sa simta cu adevarat ca este artist.
Aminti-va faptul ca uneori si spatiul de arta are nevoie de modificari, asa ca din cand in cand puteti adauga lucruri noi, puteti face diverse proiecte artistice pentru a incuraja si sustine in continuare interesul pentru arta.
Cu totii avem nevoie de un pic de culoare in casele noastre asa ca un pic de arta nu strica. Indiferent de varsta, pictura poate deveni o forma inedita de relaxare, de exprimare a emotiilor si trairilor, dar si de dezvoltarea a creativitatii si imaginatiei. Fie ca este vorba de pictura in ulei, in culori acrilice, pe lemn, pe sticla sau pe hartie aceasta poate fi un hobby atat pentru copii cat si pentru adulti.

In concluzie, daca doriti sa va relaxati in acest mod sau sa amenajati spatiul de arta de care aveti nevoie, va invitam sa accesati site-ul nostru cu materiale pictura si sa alegeti produsele de care aveti nevoie.

Dezastru pe iaht – final

Arquipélago_de_São_Pedro_e_São_PauloGeorge pornise încrezător către țara de baștină. Mai făcuse de câteva ori drumul, însă doar din Brazilia până în Dakar, Senegal. Voise el de mai multe ori să meargă către Franța, însă, ca un făcut, de fiecare dată se întâmpla ceva să-l facă să se răzgândească. Însă de data aceasta era chitit, ca, indiferent de împrejurare, să ajungă înapoi acasă.

I se pusese pata să-și cumpere o vilișoară cu podgorie în sud și să se liniștească cu aventurile, măcar pentru un an, maxim doi.

Așdadar, plecaseră la drum, luând destule provizii. Timp de două zile navigară peste Oceanul Atlantic, fără nicio problemă.
Însă, în zorii celei de-a treia zi, parcă se dezlănțuise iadul. Valuri de câțiva metri scuturau iahtul de parcă era o biată coajă de nucă. După o oră și jumătate de zbucium, atât echipajul, cât și George erau disperați. Își dăduseră seama că dacă mai continua furtuna aceea, nu vor mai vedea pământul niciodată, fiind sortiți pieirii.

Să se întoarcă în Brazilia, era riscant. Deja meseseră o bucată bună de drum. Atunci George și-a amintit de Rocile sfântul Petru și Pavel. Trebuiau să schimbe puțin traseul, însă odată ajunși în apropierea arhipelagului, erau ca și salvați.
Așadar, George a luat decizia (riscantă) de-a devia puțin traseul. Și-ntr-o oră deja vedeau micile insule în zare. Nenorocirea a făcut ca atunci iahtul să fie trăznit de un fulger, distrugându-i stația de emisie-recepție. Orice urmă de comunicare cu țărmul era imposibilă.

Însă George mai avea un as în mânecă. Telefonul prin satelit. Prinse o dungă de semnal (blestemata de furtună interfera serios cu semnalul, ca un făcut) și luă legătura cu farul de pe insulă. Ca de obicei, Petro și Jorge (cei care întrețineau farul) erau la datorie. L-au îndrumat pe George să se apropie cu iahtul din nord, nicidecum din sud-vest, deoarece risca să se izbească de stânci, mai ales că era și furtuna în toi.

După eforturi supraomenești, George a ajuns la insulă, fără prea mari stricăciuni la iaht. Altă stație avea (avea rezervă de 3 stații și două antene, precum și multe alte lucruri folositoare).
Și acum, fără să vrea, el trebuia să se transforme din salvat în… salvator, deoarece farului i se stricase motorul, Dumnezeu știe din ce cauză, cu câteva minute înainte ca George să ancoreze. Iar farul trebuia pus în funcțiune imediat, deoarece încă două nave se îndreptau spre insulă. Cel de la far aveau un motor de rezervă, însă acela nu pornea de niciun fel. Celui vechi și se rupsese cureaua de transmisie și i se spărsese și pompa de ulei.

Și lui George i-a venit ideea ca, pe moment, să folosescă excavatorul (motorul acestuia) pentru a pune în funcțiune farul. Nu trebuia să demonteze motorul, ci doar să pornească utilajul și astfel să învârtă o roată dințată care făcea legătura cu farul din vârful turnului. Abia porniseră instalația improvizată, când a picat filtrul de combustibil de la excavator. Toată lumea rămăsese înmărmurită de asemenea ghinion. Gândiți-vă că micile insule erau încă în bătaia directă a furtunii, iar două nave erau la 15 kilometri depărtare, îndreptându-se către farul care… nu funcționa.

Atunci George dete o fugă până la iaht și-n 3 minute se întoarse cu un nou filtru de benzină.
– Ce e ăsta? Întrebă Pedro.
– Filtru de benzină, l-am luat din România, acum câțiva ani. Avusesem nevoie de filtre utilaje și mi-a rămas unul de rezervă.
– Și ai mers până acum cu el pe iaht?
întrebă soția sa, Rosaria.
– Da, am niște chestii în cală de nici eu nu mai știu de ele. Cred că dacă vrei să găsești o broască țestoasă, am vreo două pe acolo, de câțiva ani.
– Cum trăiesc acolo?
– E umezeală, au verdeață, am un mic ecosistem. Ia ajută-mă nițel cu asta… Dă-mi patentul te roș și-o șurubelniță! Pedro, ai o sârmă de cupru?
– I.. Imediat!

Și-n două minute, meșterul George pusese în funcțiune excavatorul care învârtea toată înstalația farului.

Cele două nave carea aveau nevoie urgentă de lumina farului fuseseră ajutate să ajungă la țărm. După încă o oră, furtuna se potolise dintr-o dată. Cică asemenea furtună nu mai fusese pe acolo de 50 de ani.

A doua zi, George și-a reparat stația de pe iaht, s-a salutat cu oamenii rămași la far, și-a luat echipajuș și-a pornit către casă. Fără nicio altă peripeție, în două zile a ajuns la Dakar, apoi, de-a lungul coastei Africii, dătre Spania. A mai luat o mică pauză, iar peste încă o zi în La Rochelle.

Aventurile pe mare ale lui George luaseră sfârșit. Cel puțin, pentru moment!
La_Rochelle_las_tres_torres

« Older Entries