Monthly Archives: August 2014

Lucrul făcut de tine versus lucrul făcut de un meseriaș

electricRomânul e primul la orice. Dacă i se cere să știe să bată cuie, nu există om mai priceput ca românul. Însă vorbim de dat din gură, că dacă e să pună mâna pe ciocan, îl vedem cu mâna în ghips peste 2 zile. La fel, orice l-ai întreba dacă știe să facă, va declara întotdeauan:
– Da mă, normal. Doar eu mă pricep, nu ca alții! bătându-ți un aprops din ăsta “vezi mă prostule, tu habar n-ai să bați un cui, să dai o mână de vopsea“.
Nu asta ar fi problema, că dacă ar fi doar de dat din gură, l-ai lăsa să vorbească, să se simtă bine. Mai nasol e când îți sare-n ajutor, că doar nu există meseriaș mai bun ca el.

Vine prietenul Dorel, mare priceput la toate și-ți zice că mai bine-i dai lui o bere și 30 de lei decât să dai 100 de lei la un meseriaș “care nu știe nici pe ce lume trăiește, lucrează greu, încet și face treaba de mântuială“.
Și tu ești bucuros că te ajută prietenii, pe bani puțini, mai râzi, mai glumești și ai treaba făcută stas. Nimic mai greșit aici!
Bine, nu toți prietenii sunt habarnagii, mai sunt unii care chiar îți fac treabă, însă niciodată (sau aproape niciodată) nu o vor face mai bine ca un meseriaș.

Ce nu-mi place mie la meseriaș însă, e treaba cu “cine ți-a lucrat aici înainte, și-a bătut joc“. Nu am întâlnit până acum meseriaș (amator sau profesionist) care să declare că ăla dinainte a știut ce face.
Băi, unul n-am văzut. Și vorba aia, nu m-a ferit Dumnezeu de “meseriași”. Asta deoarece am preferat să merg pe mâna unuia care chiar dacă nu era de meserie să știu să-și fi făcut în casă lucrurile alea. Degeaba l-aș accepta pe ăla ca designer de interior dacă stă într-o cocioabă, nu?

Cel puțin am învățat acum ce să fac dacă am nevoie de câte ceva. La instalații sanitare, dacă nu mă pricep eu (mai bine să-mi stric ceva cu mâna mea, decât să strice alt nepriceput), chem pe Mariusică, măcar ăsta e meseriaș cu patalama.

La zidărie chem pe N, dacă are timp (acum nu prea are, dar mă ajută). La fel Jidanul și Răzvan, se știu ei care.
Pe partea de lectrică nu mă bag. Mi-e frică și când schimb un bec. Mi-e tare teamă de curent. De aceea caut un electrician autorizat bucuresti și termin treaba repede, cu bani puțini.

De exemplu, de Paște, mi s-a tricat tabloul electric. Săreau siguranțele întruna. Nu știam ce să mai fac. să pun altele mai mari, sau să le scot de tot, să pun o sârmă groasă și gata treaba. Am chemat specialistul, de Paște, la ora 22 înainte de Înălțare. A venit și-a schimbat siguranțele. A pus unele mai mici. Patru siguranțe plus deplasarea, 100 de lei. Printre cei mai bine cheltuiți 100 de lei de când mă știu!

I-am păstra numărul de telefon cu sfințenie, e disponibil la orice oră, de orice sărbătoare.

Știm doar să ne plângem

Zilnic văd mii de indivizi care se plâng. Că “e scumpe toate“, că “ăștia ne fură“, că “e mici pensiile“. Dar nu văd pe careva să pună mâna să facă ceva în privința asta. Dacă-i zici să plece din țară, o dă la întors.
– E ca la noi, nu umblă nici acolo câinii cu covrigi în coadă.
– Da, dar acolo un salariu mic este de 1000 de euro, pe când la noi te plângi că ți s-a terminat de un an șomajul de 400 de lei.
– Și e să fac eu acolo?
leader
– Orice, bani să iasă. Speli WC-uri dacă e nevoie, lucrezi la un service auto, măcar să schimbi o roată știi, da?
– Acolo să te duci tu mă! Ce, am ajuns să fiu slugă la alții, fraiere?
– Bine mă, atunci rămâi tu aici patron pe telecomandă și uite-te la “Mireasă pentru fiul meu” și “Cireașa de pe tort

Alții se plâng că nu-i ajută statul cu nimic. A naibii democrație… Păi dacă voi prin democrație ați crezut că stați în fund și primiți din toate părțile bunuri, sunteți proști. Înainte de 90 munceați de dimineața până seara. Vorba vine munceați, că unii stăteau și atunci la cafeluțe și bârfe de dimineața până seara. La sfârșit de lună când se vedea planul băgați 3-4 zile cât pentru o lună întreagă și terminați treaba. Acum ăștia stau fără să producă. Se plâng că-s pensiile mici, că ei de ce n-au 6000 lei pensia?
Păi pensiile alea sunt pentru baștani. Pentru bancheri și așa mai departe. De aia nu le primești.

Tineretul însă, e cel mai delăsător. Dragilor, nu trăiți din selfie-uri și like-uri pe facebook. Nu sunteți cineva dacă aveți jdemii de followeri pe instagram și twitter. Nu sunteți inteligenți dacă o dată pe zi dați citate din Cioran (că alt gânditor nu știți), iar 100 de tâmpiți dau like la ce chestie interesantă.

Dacă e să vă întreb de muncă, o dați p-aia cu “nu-s locuri de muncă”, “nu se face nimic pentru tineret”.
Ei nu sunt… sunt mă copii, eu cum am stat în pază până n-am știut de mine? Am stat 12 cu 24 și 12 cu 48. Ziua, noaptea… Mai în picioare, mai pe scaun, mai dormeai, mai te plimbai, ma uin film pe telefon… Da, că am telefon indeligent, ca toți ăilalți care se plâng că n-au iPhone 5!

Dacă e să-i trimiți la un curs, care mai e și gratuit, se dau loviți. Că-n ziua aia naște purceaua, că e ziua lui Costel, că trebuie să plec la țară, vezi dragă Doamne, ce-i ajută ei pe bunici…

Eu, ca să nu stau pe fund, fără să fac nimic, am aflat de www.personalstrengths.ro, poate am să învăț ceva nou, care-mi va fi util pe viitor, ca de exemplu:

– îmbunătățirea cooperării în echipă
– Dezvoltarea leadership-ului
– Creșterea vânzărilor
– Îmbunătățirea experienței cu clienții
– Dezvoltarea relațiilor

Un concediu de pomină!

Pe când eu mă pregăteam să plec la mare, m-a sunat un prieten să ne întâlnim în weekend. Cum abia luni dimineața plecam, m-am întâlnit bucuros cu el, deoarece nici nu ne mai văzuserăm de-o groază de timp, chit că stăm la 2 blocuri distanță.
Așa că-n timp ce stăteam la o bere rece pe canicula de afară, ne-am povestit ce planuri de vacanță aveam.
– Păi băi flăcău, eu mâine plec la mare! zic eu cu mare bucurie în glas.
– Evident, doar unde să plece omul focă? La apă caldă.

– Dar tu? Iar te văd că te duci prin Bulgaria, Spania sau Grecia, este?
– Băi, nu chiar. Anul ăsta plec la munte!

Cum eram obișnuit ca el să plece an de an prin țări stăine, eram ferm convins că și-a găsit ceva ski prin Austria!
– Așa, deci austria sau Elveția scrie pe tine?
– Nu mă, la noi, ce naibii să caut acolo?
– Să te dai cu schiurile, că ești amator de senzații tari!
– De când au dat destui cu capul în pomi, m-am lăsat. La noi e mult mai mișto. Aer curat, izvor aproape, natură, grătar lângă pomi…
– Urși, zic, aduncându-mi aminte de peripețiile cu ursii din tabără.
– Nu sunt urși acolo. Cel puțin nu ziua. Or fi noaptea, însă mai departe de cabană!
– Da, 100 de metri e departe zici, este?
– Lasă că nu mă duc de nebun prin pădure ca tine. Auzi tu, mare tâmpenie ai făcut atunci când ai fugit după urs. Cum să faci mă așa ceva?
– Mă iei la întrebări pentru chestii petrecute acum 20 de ani? Nu știu, mi s-a părut o idee al naibii de bună să fug după urs, altfel, dacă nu mi se părea, stăteam cuminte, nu ți se pare?
– Mda, ai și tu dreptate…
– Și unde te duci mă la munte? Tot la Cosmin, în Predeal?

Am uitat să vă spun. el are un prietn în Predeal, la care trage de fiecare dată când se duce la munte. Prețuri ca pentru prieteni și pentru el și pentru mine și pentru oricine trimis de noi. Plus grătar, bucătărie, TV color, tot ce vrei.
– Nu, anul ăsta nu poate Cosmin, că s-a apucat de zugrăvit în toată vila și nu-s gata decât două camere, care-s ocupate de o lună și ceva de niște excentrici.
– Atunci ce faci?
Păi ce mă, numai la el e cazare la munte? Caut pe internet și dau de jdemii de locuri mișto. Oricum trec pe la el, să facem un grătar într-o seară, aia nu încape discuție să nu.
cabin
– Deci bravo mă, ți-ai pregătit concediul de pomină amănunțit, zic eu, cu gândul la aerul curat de munte…
– Păi da, cum nu1 tu ce-ai de gând să faci? Iar să stai în apă până te murezi?
– Normal. Hai, mai luăm o bere? O pizza?
– Numai la mâncare ți-e gândul mă… Luăm!
– Hai sănătate!
– Să trăiești!

O mică istorie a ceasurilor de mână

devon-tread-1-watchPrimul ceas din lume a fost, cu siguranță, un băț înfipt în pământ. Actualmente, ceasul de mână este cel mai utilizat instrument de măsurare a timpului. Poate surprinzător, ceasurile de mână au fost purtate de femei. Bărbaţii le ţineau în buzunar. Astăzi vă prezint o mică istorie a ceasurilor de mână.
Orologiul este un ceas de dimensiuni mari, aflat într-un loc public, pe faţada unei clădiri (biserică, turn, primărie etc.) ori pe un perete în interiorul unei incinte și prevăzut, de obicei, cu un mecanism sonor care anunță principalele unități de timp.
Ceasurile cu roţi au apărut, probabil, În anul 1280, în Anglia, fiind folosite de mânăstiri şi catedrale. Ceasurile cu arc au apărut prima oară în secolul al XV-lea, în Europa. Heinrich Arnold, în 1427, inventase diverse părţi componente, printre care şi arcul. În 1510, neamţul Peter Henlein a inventat primul ceas de buzunar.

Din ceasurile portabile acţionate de arcuri au apărut cele de mână. Ele n-au fost purtate în buzunar de bărbaţi până în secolul al XVII-lea. Elisabeta I a Angliei a primit un ceas de mână în anul 1571. De la început, ceasurile de mână au fost purtate aproape exclusiv de femei. Bărbaţii au folosit ceasuri de buzunar până la începutul secolului XX. Primii bărbaţi care purtau ceasuri de mână au fost militarii, spre sfârșitul secolului al XIX-lea.
Christian Huygens a inventat ceasul cu pendulă, în anul 1657, John Harwood, ceasul automatic, în 1923, iar Warren Alwin Marrison a conceput ceasul acţionat cu cuarţ. În fine, în 1949 a apărut şi ceasul atomic, iar abia în 1967, Wolfgang Hilberg a inventat ceasul cu unde radio, pentru compania Telefunken.

Ceasurile de mână sunt apreciate şi ca bijuterii. Acest lucru a creat diverse piețe pentru ceasurile de mână, care variază de la cele ieftine, folosite numai pentru a afla timpul, la ceasurile foarte scumpe, purtate de oamenii bogaţi, care aveau astfel un prilej tocmai bun pentru a-şi etala opulenţa.
În mod normal, ceasurile bărbătești de mână sunt subțiri și fără un design special. Ceasurile cu tentă sportivă au început să devină din ce în ce mai mult acceptate pentru evenimente de etichetă formală, iar majoritatea celor de damă au fost încrustate cu pietre semiprețioase şi diamante (pe cadran, în jurul acestuia și pe brățară).
A apărut o nouă piaţă, care a devenit enormă, cea a replicilor. Comercializarea ceasurilor false care imită mărci de renume, (de exemplu, Rolex, etalonul luxului), reprezintă circa un miliard de dolari americani pe an. De aceea, de fiecare dată când dorim să achiziționăm un ceas original, este bine să cumpărăm de la un Ceasule – magazin ceasuri de încredere.
Ulterior au fost inventate diverse ceasuri de mână care să acopere nişte nevoi mai puţin obişnuite. Astfel, pentru primul zbor uman, din 12 aprilie 1961, Iuri Gagarin a purtat un ceas Shturmanskie, fabricat în Moscova, pentru a rezista condiţiilor de imponderabilitate. Ulterior, prin anii ’70, Valeriy Polyakov a purtat ceasul Poljot 3133, realizând cel mai lung zbor în spaţiul cosmic. Mecanismul avea 23 de lagăre cu rubin şi o încărcare manuală a arcului asigura funcţionarea ceasului pentru 43 de ore.

Desigur, au apărut şi ceasuri resistente la apă. Cele numite şi „acvatice” sunt potrivite pentru scufundări. Ceasurile fabricate pentru uzul cotidian trebuie să fie rezistente pentru unele activități nautice, cum ar fi înotul. Acestea nu rezistă însă la scufundări la adâncime.

Câteva rețete ușoare, de vară

Cum parcă ne topim de la căldurile insuportabile de afară, hai să vă arăt câteva rețete simple, de vară. Răcoritoare, bune, exact ce trebuie pentru asemenea vreme caniculară!

GingerPeachSmoothie_043_600
Smoothie de piersici

Se pun în blender 300 ml de iaurt rece. Ca să iasă cât mai bun, recomand iaurt făcut în casă. Dacă vă e mai lesne să luați de la magazin, vă recomand să-l luați de la Bioaleea, care are niște produse bio copii de-a dreptul geniale. În blender mai adăugați 3 piersici medii, fără sâmburi, apoi adăugați o lingură de mire. Mixați compoziția până când aceasta va deveni un amestec omogen, fin. Culoarea va fi superbă, iar gustul… AMBROZIE!

Limonadă cu ghimbir și miere
Pentru un litru de limonadă aveți nevoie de 3 lămâi mari, bine coapte, o rădăcină de ghimbir, miere şi apă plată.
Tăiaţi lămâile în jumătăţi, stoarceți 5 bucăți, iar a șasea tăiați-o în felii subțiri.
Ghimbirul se rade pe răzătoare (e mai mult de muncă la el – însă rezultatul va fi DELICIOS). Amestecați ghimbirul cu zeama de lămâie și cu mierea, adăugând apoi apa plată. Se ornează paharele cu câte o felie de lămâie. După preferințe, se pot adăuga cuburi de gheață.

Limonadă de lubeniță și mentă
Aveți nevoie de o lubeniță care-a fost ținută la rece în prealabil, 2-3 lime, miere și mentă. Se curăță pepenele de sâmburi, apoi se stoarce în storcătorul de fructe. Peste sucul obținut se toarnă zeama de lime, mierea și menta. Se amestecă bine. Se va consuma cu gheață sau după ce-a fost lăsat puțin la frigider. De asemenea, se poate “lungi” cu jumătate de litru de apă minerală.
watermelon-lemonade
Supă de castraveți
Ingrediente:
2 castraveți verzi, decojiti și tăiați
1 ceapă tocată mărunt
1 cățel de usturoi pisat
1 cartof, curățat și tăiat cubulețe
1 cană cu lapte
1 linguriță de seminte de chimion
1 lingură de ghee (ulei obținut prin topirea untului)
1 linguriță de piper negru, sare și zahăr
1 mână de frunze proaspete de mentă, tocate, câteva frunze pentru ornat

Instrucțiuni: Se încinge ghee într-o cratiță. Se adaugă semințele de chimion și se prajesc 30-40 de secunde, sau până își eliberează parfumul și incep să troznească.
Apoi se adaugă castravetele, ceapa și cartoful. Se prăjesc câțeva minute, la foc mediu. Se adaugă piperul și usturoiul, amestecându-se. De dă în clocot, după ce s-au adăugat trei căni (750 ml) apă.
Se dă focul la minim, firbându-se vegetalele, până când acestea devin fragede.
Se adaugă sare și zahăr, după gust. După răcire, se adaugă laptele, iar supa se va trece în blender. La final, se adaugă frunzele de mentă.
Dacă nu aveți ingredientele specific indiene, se pot folosi, după cum urmează:
– unt în loc de ghee
– chimen în loc de chimion.

Supa se servește de obicei rece, dar se poate servi și la temperatura camerei.

Desert cu fructe
Într-un pepene galben bine copt și potrivit ca mărime se taie un capac și se scot sâmburii.
Fructe diferite (prune, piersici, banane, pere, căpșuni), curățate și stropite cu sirop de vanilie se așează în pepenele scobit. De ține la frigider câteva ore. Se va servi tăiat felii. După gust, se poate orna cu fructe din dulceață, înghețată sau frișcă.

POFTĂ BUNĂ!

« Older Entries