Monthly Archives: February 2015

De ce cadourile de Paște sunt o soluție viabilă?

De fiecare sărbătoare, face poarte din datină primirea și dăruirea cadourilor. Însă de fiecare dată te gândești ce fel de cadouri ai putea oferi celor din jur. La mine în familie se dădeau întotdeauna chiloți și ciorapi. La prima vedere pare un cadou nasol, însă după vreo două spălări, când observi că din 10 perechi de ciorapi mai ai doar trei împerecheate, din care doar una negăurită, parcă ai vrea să mai deții unul sau două cadouri d-astea nedesfăcute, aruncate în fundul sertarului, cu gândul “halal cadou de Paște am primit…
21

Însă, în caz că ești invitat la cineva cu vreo ocazie, parcă nu-ți vine să-i duci ciorapi și chiloți. Nu se cade. A, un pulover de iarnă sau o geacă de pielke? Așa ceva parcă ar merge. Însă, sunt al naibii de scumpe și-n plus nu știi niciodată ce măsură exactă are omul ăla.
Poți să-i duci un deodorant sau un portofel în care să pui un 50 lei.
La deodorant am văzut oameni care strâmbă din nas. Ori nu le place cum miroase, ori ai idei că-i transmiți pe această cale că pute a sconcs în urma lui, deci cu un deodorant l-ai putea ajuta.
Portofelul dacă nu e de firmă, mai nasol. Și-n plus, nu multă lume poartă portofel. Eu de exemplu urăsc portofelul, pe parte de pus bani în el. Că-l folosesc e una, deoarece am buzunarele foarte mici, de nici telefoanele nu-mi intră cum trebuie.
Alte cadouri sunt ori scumpe, ori inutile. Da, un buchet de flori e frumos, dar vor ține maxim o săptămână, după care se vor ofili. Atunci, ce cadouri poți face celor din jur? să fie și bune și ieftine și de calitate?
Ei bine, pentru sărbători suntem salvați. Pentru că tot vine Paștele, vă pot recomanda Cosuri Paste ieftine de calitate.
Puteți opta și pentru cosuri de 30 de lei sau de câteva sute de lei. Acestea vor conține o sticlă de băuturi și un cozonac. Bine, nu doar atât. Cele mai scumpe pot conține chiar delicatese, ciocolată de lux, cu foiță de aur, șampanie Moët sau mai știu eu ce sticlă de wiskey vechi de peste 12 ani, învechit în butoaie de stejar, după rețetă veche, secretă.
De exemplu, la Crăciun am avut parte de câteva cadouri d-astea, pe care le-am putut împărți frățește cu lumea din jur. Așadar prietenii mei au primit câte un șoșuleț, în schimb ce acasă am avut câteva kilograme de cozonac de cea mai bună calitate, iar cămara am umplut-o cu sticle de vin. Care vin, consum jumătate de sticlă la o friptură la cuptor. Plus cealaltă jumătate în timp ce mă ocup de gătirea bucatelor de sărbători.
CZ30-Cos-cadou-corporate-ultra-vip-deluxe
În plus, aceste cadouri le poți păstra și oferi la rândul vostru și altora. Dacă tot nu știai ce să faci unui pieten cadou, coșulețele de Paște sunt o suluție viabilă!

Samsung Launches Galaxy S6 And S6 Edge

Watching the various specs for the Samsung Galaxy S6 and S6 Edge leak over the past few months has certainly kept the internet busy. Now that the phone has officially launched though I thought it would be a good idea to break down all the specs that were confirmed at the pre-brief I attended in London last week.

At the embargoed event there were also some components from the S6 Edge which give a really great idea of how the phone is put together, so I’ve also included them here.

It’s worth noting that the biggest and most significant news is that the S6 and S6 Edge will both feature Samsung’s own processors. This might also go some way to explaining the reduced battery life in these phones in comparison to the S5. Samsung has said that the new, 14nm process – which it has pioneered in phones – can yield a power saving of some 35 per cent in comparison to the Snapdragon 800 in the Galaxy S5.

DSC_1810Processor

Samsung Exynos 7 Octa – Four cores run at 1.5GHz and four at 2.1GHz

64-bit processor built to a 14nm process

Memory and storage

3GB of LPDDR4 RAM
32GB, 64GB or 128GB of UFS 2.0 flash memory

DSC06949Wireless

LTE category 6 modem (300mbps download)

802.11ac MIMO 620mbps

Bluetooth 4.1

Cameras

DSC06967

Front: 5-megapixel, f/1.9 lens and real-time HDR, wide-angle selfie

Rear: 16-megapixel, f/1.9 lens (34 per cent more light reaches the sensor than on the S5), smart optical image stabilization, launch by pressing and holding the home button in 0.7 seconds, tracking AF

Battery capacity

The phone has a fast-charge mode that gives it enough power for 2 hours of HD video playback or 4 hours of “normal” use in 10 minutes.

S6: 2550mAh

S6: Edge 2600mAh

Both phones support the two main wireless charging standards. WPC’s Qi and Powermat, which uses something called PMW (pulse width modulation).

Screen

Quad-HD Super AMOLED display

S6: 1440 x 2560
S6 Edge: 1440 x 2660

DSC06955Speaker

Bottom-mounted, 1.5x louder than the Galaxy S5
Amplifer built in for best quality sound

NFC

Compatible with most payment systems – MST, NFC and Barcode with magnetic stripe storage too

Security

Samsung Knox
Find my Mobile, reactivation lock, remote wipe, remote ultra power saving mode to keep the phone running and trackable for as long as possible

Dimensions and weight

S6: 143.4 x 70.5 x 6.8mm 138g

S6: Edge 142 x 70.1 x 70mm 132g

Beția poate fi și comică

Fiind mici, să fi fost Anul Domnului 1985, pe vremea când era zăpada de 1 metru afară, de-am stat închiși în case 3 zile, știam că băutura nu e deloc bună. Însă veți vedea că avea și efecte amuzante. Aveam un unchi care obișnuia să tragă la măsea. Nu să se îmbete, însă era băutor de cursă lungă. În iar aia din 1985 însă, după ce s-a înfruptat cu friptură, sarmale, piftie, a zis că-i timpul să se costumeze, doar era ajunul Crăciunului. S-a dus omul pe ascuns în Odaia Mare (camera aia bună, pe care-o dădeam doar la musafiri – unde era și țuica păstrată) și acolo a rămas. După o oră de căutări prin casă după el, în sfârșit l-au găsit în Odaia Mare. Rupt de beat, deghizat în Iepurașul de Paște, și cu jumătate de cozonac deja băgat la ghiozdan.
Deghizatul ăsta în iepure de Paște era simplu. Cum bunică-meu avea niște piei spălate, sărate, uscate de oaie, el pusese o blană d-aia pe el, iar în cap o căciulă a unuia dintre copii. O căciuliță roz, cu urechi de iepuraș.
bildeO paporniță de rafie o ținea drept coșuleț de Paște, în care băgase o sticlă de vin, o sticlă de țuică (goală, băuse conținutul), o ciocolată, un check întreg (de care nu se atinsese) și câteva perechi de ciorapi colorați, care îmbetite, din depărtare aduceau a ouă colorate.
– Ce faci mă Jane?
– Uite, vin de Paște la copii,
spuse acesta, trezit din somn.
– Păi e ajunul!
– Deci tre să ne grăbim, de ce m-ați lăsat să dorm atât?
– E ajunul Crăciunului!
– Am dormit până la Crăciun?!?

După muncă de lămure, a înțeles că se echipase necorespunzător pentru eveniment. copii râseseră în jurul lui, nu le mai trebuia niciun Moș Crăciun. Unchiul Jan în costum de iepuraș rupt de beat era de mii de ori mai haios decât orice Moș Crăciun, sau ruda lui comunistă, Moș Gerilă.
De atunci însă, în fiecare an, știam că vom râde de Iepurașul Jan iarna iar de Paște de Moș Jan Crăciun.

În restul timpului, beția nu mi s-a părut deloc comică. Până peste 20 de ani, când am comis-o de un Paște la un prieten. Asta după ce de Crăciun îi băusem tot vinul alb, pipăisem toate fetele de la petrecere, rupsesem un scaun și mă ușurasem pe bradul lui de Crăciun. Drept dovadă el nu s-a supărat, ba chiar m-a pozat în timp ce-i udam pomul. Cică petrecere mai reușită nu a avut de când era pe lume. Atunci m-am prins. Și eu, ca și unchiul Jan sunt genul ăla comic de bețiv. Mai există genul învățător, genul violent, pe care nu-l place nimeni și genul rușinos. Eu fac parte din categoria comic-rușinos. Făceam parte, deoarece în afară de altea 2 sărbători nu m-am mai îmbătat vreodată. Atunci am făcut-o însă prea lată.

Și ajung la Paștele anului 2005.
Ăștia, știind de la Crăciun că le-am băut vinul alb, au cumpărat mai mult roșu, sec. Însă din 3 pahare de vin roșu sec, amestecate cu Garrone și Martini, imposibil să nu te faci praștie!
Venise unul care nu fusese de Crăciun la party cu două cadouri corporate de la www.cosuri-paste.ro, le primise cadou. Și-n coșulețele alea, pe lângă ciocolată și cozonac pentru fete, am descoperit și niște bomboane cu rom și cocos. Alea, amestecare cu amestecătura deja de vin cu Martini și stropit cu Garrone, m-au pus în cap. La propriu, căci am încercat și eu să stau în cap, dându-mi seama că nu e mare șmecherie, doar ăia în film stăteau bine-merci. Și-am stat și eu. Două secunde, până m-am prăvălit în cameră, cu tot cu ușa!
Da, i-am rupt omului oșa de la cameră. Vorba vine i-am rupt ușa, i-am scos balamalele din toc. De-a trebuit să dea ăla alte găuri în toc și să schimbe locul balamalelor, că-i făcusem tocul franjuri. Atunci s-a cam supărat, scumpă toată operațiunea asta, și ca timp și ca bani.
De atunci însă, m-am oprit de fiecare dată când simțeam că amețesc. Nu voiam iar durerea aia de cap de la mahmureală!
cos-cadou

Monster Magnet Concert in Hannover

monster-magnet
What if our latest songs were recorded in 1968?’ What happens when you turn a pretty song into an angry one? How would adding creepy organs and Mellotrons affect the emotional vibe of a song? These are just a few of the questions that roll around in Dave Wyndorf’s head when he writes and records any album but last year he decided to actually answer them with fully fleshed-out, recorded, and mixed examples. Thus, Monster Magnet’s latest album “Milking The Stars” has become a reworking of 2013’s triumphant “Last Patrol” album. “The process actually created new songs. That’s the icing on the cake for me. New sounds, new vocals, different instruments and arrangements make for a weird 1960’s vibe totally apart from ‘Last Patrol’ which was fun for Phil, Bob, Garrett, mixer Joe Barresi and myself to explore,” explains Wyndorf. Monster Magnet present their new old songs on 26 February at the Capitol.

Concert date: 26.02.2015 – from 20:00 to 22:30 o’clock
Prices: Tickets 33,30 €

Lanterna magică îi dă lui Spadasinov dureri de cap!

Prima parte

Spadasin era pentru prima dată în cumpănă. Să hrănească duhul, sau să-l dea afară pe ușă?
– Să arunc naibii lanterna aia. M-am legat la cap fără să mă doară!

Ca să fie sigur că nu visează, se ciupi de mână. Auzise el de chestia asta undeva, că dacă visezi și te ciupești de mână, atunci sigur, nu visezi. Ori ceva de genul ăsta, cine naiba știa ce e adevărat și ce nu.
– Bine mă, duhule, spuse Spadasin. Dacă cer pizza acu, se duce naibii o dorință de-a mea, nu?
– Dacă vrei să-ți aduc eu, da. Deși, cal mai bine fă comandă pe net. Și-așa sunt obosit, numai chef să fac pizza acum n-am.
– Bine mă și deci tu îmi poți îndeplini 3 dorințe, exact ca-n povești și-n bancurile cu peștișorul de aur?
– Trei dorințe… Zi-mi bancul cu peștele de aur vere, n-am mai râs de pe vremea împușcatului!
– De ce?
– Păi tu n-ai văzut mă că parcă a dat streachea în popor? Al dracu’ dacă știe vreunu’ de umor sau glume…
– Bine, bancul…

Și-n timp ce Spadasinov își trăsese un scaun să stea la masă, picioarele cam tremurându-i, ce-i drept, duhul scosese din figider un copan de pui, uitat acolo de vreo 3 zile, un borcan cu dulceață (uite bă, bun băiat Spadasinov ăsta, are dulceață de gutui, parcă știa că vin la masă) o o bucată de brânză topită și o ceapă și se apucă să mănânce, hrana dispărând în fumul din care era… construit!
– Se duce Bulă pe baltă… începu Spadasin.
– Hăhă… Bulă. Bun așa. Zi!
– Și cum stătea el așa, dintr-o dată începu să tragă la undiță. Mulină omul repede și ce să vezi?
– Prinsese peștele de aur!
– Exact. Și Peștișorul, fără să stea pe gânduri, îi zise înciudat “așa bă, eu sunt peștișorul de aur, trebuie să-ți îndeplinesc trei dorințe. Zi-mi repede ce vrei, vilă cu piscină, Lamborghini, munte de bani și-o blondă cu țâțe mari… că unul nu sunteți în stare să cereți o carte sau bilete la teatru!
– Hă hă hă! Râse duhul scuipând ceapă și salam în toată bucătăria. Auzi la el, bilete de teatru!

Spadasin se ridicase de pe scaun.
– Stăi vere, unde fugi?
– Să comand pizzaa! Tot ai vorbit atât de ea și mi s-a făcut foame,
mârâi Spadasin.
– Lasă, fac eu cinste. Cele trei dorințe al tele rămân în picioare! râse duhul.
genie-lamp

Începu să râgâie de se cutremură casa, se dete cam anevoie de trei ori peste cap, iar pe masa din bucătărie apărură două pizze cât roata carului, aburinde, cu mult cașcaval și salam picant, exact cum îi plăceau lui Spadasinov.
– Băi duhule! Vină să te pup! Asta e pizza mea preferată.
– Știu bre, crezi că aduceam vreo prostie precongelată din vitrina de la Mega Image? Ce dracu mă, oameni suntem!

– Și ia zi duhule, care e povestea ta? Cum de în lanterna asta minune de la elanterna.ro zace un duh ca tine?
– Eh… zâmbi amar duhul. Povestea mea începe demult, în 1990. De atunci tot sunt duh, stau în lămpi, lanterne și brichete Zippo.
– Păi de ce? Ce-ai pățit?
– Păi a început totul la Mineriadă…

Va urma…

« Older Entries