Monthly Archives: May 2015

Vrei să nu-ți mai spargi telefonul? Protejează-l cu un bumper metalic Allview!

Ți-ai luat smartphone cu ecran de peste 4 inci? Atunci sigur l-ai și scăpat din mână. Și de fiecare dată, așteptând ca acesta să atiungă asfaltul necruțător, ai făcut aceeași figură.
scare

În peste 50% dintre cazuri, când dintr-o dată ai “butter-fingers” și-ți scapă prețiosul gadget din mână, acesta va întâlni asfaltul cu unul dintre cele 4 colțuri. În peste 99% din cazuri, rezultatul este un ecran spart. Ecran care de multe ori costă cât jumătate din telefon, sau, în cazul telefoanelor românești, cât un telefon nou. Însă nu-i momentul să disperi. Pentru neîndemânatici ca tine există acum o salvare. Ea se numește bumper metalic pentru allview v1 viper i 4g.

Ce face acest bumper metalic? Îmbracă telefonul tău pe laterale, astfel ca atunci când acesta îți scapă (voit sau nu) din mână, bumperul să-l protejeze. Rezultatul? Peste 50% dintre telefoane căzute într-un colț scapă fără nicio zgârietură/ fisură. așadar, tu poți răsufla liniștit, telefonul ți-e în siguranță.
Evident, un bumper metalic nu îți va transforma automat telefonul într-unul indestructibil, putând fi folosit ca și scut antiglonț. Însă îți va proteja telefonul în cazul cînd acesta vrea să se ducă la o întâlnire cu asfaltul/ gresia.

Există multe produse care se laudă că-ți salvează telefonul de orice lovitură/ căzătură posibilă. Nu credeți în minuni tehnologice. Doar dacă telefonul e înfășurat în 3 metri cubi de folie cu bule de aer, poate fi considerat indestructibil. deși dacă dai în el cu-n obuz… nu garantez integritatea lui.
Multe carcase existente pe piață sunt doar de formă. chit că-s din cauciuc, pe lângă faptul că-s extrem de greu de scos din buzunar (mai ales dacă porți pantaloni strâmți), nu protejează mare lucru telefonul în cazul unei căzături. Și-n plus, majoritatea carcaselor sunt doar plastice colorate, cu animăluțe și sclipici, neprotejându-ți telefonul.

Așadar, dacă ți-e frică să nu-ți vezi telefonul pe butuci, cu 40 lei poți scăpa de grija asta. Deoarece un bumper metalic de calitate este extrem de convenabil ca preț!

Cât timp pierzi la calculator?

Cât timp pierzi stând în fața calculatorului? Vorbesc aici de timpul exclusiv pierdut, în care cauți poze, muzică și alte prostii, just for fun. De ce n-ai face ceva constructiv cu timpul ăla?
Să învățăm ceva nou, că tot avem acces la internet. Stăm pe facebook și la toaletă. Nu putem face baie fără două selfie-uri, unul cu before, altul cu after. În curând vom fi ca Johnny Mnemonic și Street Preacher, conectați la internet și plini de implanturi. Și măcar de-am face ceva.
Însă nu facem. În principal de lene. Lenea e dușmanul numărul 1 al oamenilor.
– Fac maâine, azi mă doare capul…
– De luna viitoare mă apuc de sală.
– A, e greu să învăț singur.

Și uite-așa, de lene, pierdem extrem de mult timp în fața monitorului. Și apropos de pierdut timpul, să vorbim și despre jocurile video. Contrar ceea ce ați crede, cu unele nu pierzi timpul. De exemplu, am jucat jocuri politisti, crezând că-s făcute toate după același calapod. Vezi dușmanul și-l umpli de plumb.
Multe jocuri sunt diferite de “dă-i la cap“. Jucându-le, chiar am înțeles cum e să fii polițist. Nu-s toți niște brute, după cum suntem obișnuiți. În plus, în jocuri, poți fi oricine vrei. Spărgător de bancă, polițist, polițiștă, pilot de raliu, camionagiu, manager de fotbal, orice. Și dacă excelezi într-un joc ce are aplicație off-line, de ce să nu-ți încerci norocul să te angajezi pe acel post? Nu pentru orice meserie îți trebuie bani (caz în care vrei să fii manager de echipă de fotbal). Fă-te manager de magazin, apoi încet-încet, vei ajunge și să vinzi fotbaliști. Atenție însă, că-n viața reală nu-i așa simplu ca-n fața monitorului.
de exemplu, eu văd în a fi manager de fotbal că ai fo un mic traficant de scclavi. Vinzi și cumperi jucători după bunul plac. Care e diferența de sclavie aici?

Hai să vedem ce fac în continuare. În LOL am două jocuri pentru promovare jucate. O victore și-o înfrângere. De câteva zile mi-a fost frică să joc cel de-al treilea joc. În bronze 5 dai numai de trolleri. Copii care se joacă nșpe miii de jocuri fără să priceapă nimic din ele…
Young Teen sleeping front of a laptop computer and on a bed

ElectroLive Session 2015

 

ElectroLive Session 2015, cel mai important Festival de Muzică electronică şi Arte vizuale din Moldova, debutează la Iaşi, în 22-23 mai

ElectroLive Session, primul Festival Internaţional de Muzică electronică şi Arte vizuale şi totodată cel mai important eveniment din regiunea de Nord-Est a ţării, debutează la Iaşi, vineri 22 mai 2015, începând cu ora 21.00. Centrul Expoziţional MOLDOVA, cel mai modern şi provocator spațiu pe care Iaşul îl deţine în acest moment, va fi gazda ediţiei de anul acesta.

Cu certitudine, evenimentul anului în domeniul muzicii electronice, ElectroLive Session, promite o ediţie energizantă şi efervescentă, avându-i invitați pe unii dintre cei mai fresh şi impresionanți artiști români şi internaționali din zonele fierbinți ale muzicii electronice de calitate.

„Make the city sound better” sau cum va deveni Iașul plin de ritm timp de două nopți

Sub motto-ul „Make the city sound better”, vor exploda pe scena ieșeană cele mai noi şi inovatoare sound-uri, pline de ritm şi captivante, făcându-se auzită muzica noului trend din regatul unit al electronicii. Line up-ul de excepţie este întregit de vizualuri surprinzătoare şi platforme de imagine neconvenționale, conceptul festivalului fiind completat de spațiul „mind-blowing”, care va oferi un univers impresionant celor ce doresc să trăiască experiențe la un nivel inedit.

Iubitorii muzicii electronice sunt invitaţi să petreacă două nopți memorabile alături de artiștii de renume, care vor propune noi viziuni asupra producției şi versiunii live a muzicii electronice contemporane.

TELEPOPMUSIK, EXTRAWELT, THROWING SNOW și ZAMILSKA vin pe scena ElectroLiveSession Iași

ElectroLive Session îi aduce pentru prima dată la Iaşi pe francezii de la TELEPOPMUSIK, una dintre cele mai importante trupe de muzică electronică din lume, cu un palmares de peste jumătate de milion de albume vândute pe glob de-a lungul carierei. Alături de ei, dar pentru prima oară în România, şi-a confirmat prezenţa EXTRAWELT, nume de referință în avangarda selectă a muzicii electronice germane, plasat în pole position la categoria „Best Live Act 2014” de „Faze”, revista cu cel mai mare tiraj din Germania. Din Marea Britanie, ajunge la Iaşi THROWING SNOW, londonezul electro, alesul caselor de producție și al celor mai cunoscute radio-uri din Londra.  Tot o premieră este ZAMILSKA, un adevărat fenomen al muzicii electronice, căreia i se oferă titlul de „regină a muzicii techno poloneze” în urma lansării, în 2014, a albumului său de debut, „Untune”.

ROCHIȚE, grupul care-a încântat lumea-ntreagă, vine la ElectroLiveSession

Invitaţi din „crème de la crème” a muzicii electronice romaneşti vor întregi această armadă a explorării sunetului augmentat de tehnologie: ROCHIŢE, unul dintre cele mai interesante grupuri de muzică electronică şi poate cel mai bine păstrat secret al scenei muzicale româneşti, apreciat în festivaluri şi evenimente de prestigiu din Londra, Berlin, Haga, Roma, Viena; VLAD CAIA, producător în mare ascensiune care, alături de Cristi Cons, a înființat proiectul SIT, impresionând ringuri de dans din întreaga lume, propriul lor label, Amphia, aflându-se în prim-planul muzicii electronice din România; TOMMA ALISTAR, nume relativ nou pe scena muzicii electronice româneşti, producător învăluit în mister şi totodată un proiect incitant ce combină beat-urile cu puls de dans, spaţialitatea nordică şi melodicitatea instrumentală; CASETOFOANE, cel mai nou experiment românesc care trasează noi coordonate pentru viitorul muzicii electronice, recondiționând beat-uri retro și tot ce e expirat din muzica disco a anilor ’80; CĂLIN, bucureşteanul recunoscut pentru colajele de sound-uri armonioase, în care se regăsesc stiluri muzicale diferite adunate preponderant în jurul genului Electronica. Şi nu în ultimul rând vom fi fascinaţi de Silviu Vişan aka DREAMREC, stâlpul de temelie al VJing-ului românesc, artist complex implicat în proiecte din cele mai diverse, de la video şi graphic design, la instalaţii concept alaturi de colectivul Apparatus 22 şi ANDREI COZLAC, cel mai valoros artist vizual ieşean, ale cărui proiecte de dată recentă au implicat importante colaborări cu renumitul regizor Radu Afrim.

Informații utile ElectroLiveSession

Bilete

Abonamente în avans:  60 lei/ 2 zile, se pot achiziţiona de pe www.iabilet.ro , din reţeaua de distribuţie IaBilet şi din locaţiile partenere: Underground the Pub, Cafeneaua Acaju, Teos Cafe, Cărtureşti- Palas Mall, Stud Pass – Iulius Mall

Abonamente în seara festivalului: 80 lei/2 zile, se pot achiziţiona de la intrare.

Bilete: 45 lei/seară, disponibile doar la intrare, în ambele seri ale festivalului.

Transport:

  • autobuzele R.A.T.P. numerele 14 baratsi 41 barat pe traseul: Rond Copou – Podu Roș – CUG II
  • autobuzele UNISTIL: numărul 27,  pe traseul Tătărași Nord – Baza 3 – Frigorifer – CUG II  și numărul 44, pe traseul: Piața Dacia – Gară Nicolina – Frumoasa – CUG II

Parteneri principali: Consiliul Judeţean Iaşi, Primăria Municipiului Iaşi, Institutul Francez Iaşi, Institutul Cultural German Iaşi, Institutul Polonez Bucureşti.

Parteneri media principali: Kiss FM, Agerpres, Music Channel.

Parteneri de promovare: Evenimentul Regional al Moldovei, Ziarul de Iași, IasiFUN, AltIași.ro, Radio România Iași, Iașul Cultural, Tele M, Radio U, Radio HIT, Semne Bune, Agenția de Carte.

Parteneri speciali: Zile şi Nopţi, BestMusic, Palas Mall, Iulius Mall, StudPass.

ElectroLive Session este un proiect al Asociaţiei Compania FaPt – Fabrica de Artă şi Producţie Teatrală, organizat în parteneriat cu Underground the Pub.

Giovanni Ribisi Talks The Madness Of The Rum Diary

Giovanni Ribisi Talks The Madness Of The Rum Diary image

Moberg, portrayed by Giovanni Ribisi in the Bruce Robinson-directed adaptation of Hunter S. Thompson’s The Rum Diary, is an insane character. Stuck in Puerto Rico, his brain has been completely destroyed by drug and alcohol abuse, to the point that he has become a social pariah. He creates 470 proof alcohol, listens to records of Adolf Hitler speeches, and as basically lost his mind. But how do you play that kind of character without too far? Or is there such as thing as too far?

I was recently granted the opportunity to sit down with the actor one-on-one to discuss his part in the new film. Check out the interview below in which Ribisi reflects on shooting the film, talks about his unwashed wardrobe and delves into the mind of Moberg.

Was this something that you pursued, or did the project come to you?

Well yeah, I had worked on a movie called Public Enemies with Johnny, and then I heard that he was doing this. So I actually wrote him a little note saying if he needed any help with craft service or anything like that [laughs] that would be wonderful, I’m around, I’m available. Next thing I know, I was sitting in front of Bruce Robinson and we spoke about the character for a couple of hours. And then we all found ourselves down in Puerto Rico.

Is it weird to be promoting a film this long after you actually worked on it?

Yeah, I mean it’s interesting. It’s actually kind of nice, because I was talking to Graham King about that, and he was saying it’s all about the timing. And I think this is the right time, this is a good time for this movie. And even if it sits on the shelf for a year, literally. I think they did that for Avatar as well. And so there was that… I don’t know, it’s actually kind of pleasurable to do this junket because so many memories, and it’s, I have to say, doing this movie and you remember Puerto Rico, and the 1960’s, and journalism, and Johnny’s involvement and the rest of the cast, Bruce Robinson… it’s so nostalgic, y’know? My memories are so romantic.

And because it’s 60’s set, does it feel like you’re almost going back further?

Yeah, exactly. There’s something- we were shooting in old San Juan, which kind of transports your mind back to another era anyways. Um, but, you know, with the old cars and the outfits and the wardrobe. And in my character, who very well could have been in tent city in 1992 as well [laughs] And the smell of rum. It’s really… again, romantic…

Now just to talk about your approach to Moburg, for starters the voice- how did you exactly avoid doing permanent damage to your vocal chords?

Oh god. Well that was something that Bruce, in that first conversation I had with him, we somehow got to talking about that at one point in the conversation and we got, boom, ok so we’re talking about the voice and it was like: [Proceeds to make a nasally, bizarre sound. Laughter ensues]. That was Bruce’s interpretation of it: [Makes the sound again. More laughter].And then I thought, ok, great. So then a month and a half or something like that goes by, a couple weeks. And I’m working on this voice, and I’m thinking, oh god, maybe he- well hopefully he forgot about that [laughs]. And then the first time, in the first rehearsal, he goes, “The voice, where’s the voice? Let’s hear it.” And so then I did it, and I guess he liked it. I was sort of hoping I could do something- I don’t know, if it were up to me… I don’t know.

And also, just the wardrobe- is it true that there was only one costume that you wore the entire time?

Yeah, yeah exactly. We didn’t wash it at all.

Was that your choice? Their choice?

Yeah, I mean you can’t do that, you can’t wash Moburg’s clothes for Christ’s sake. This is a guy who has other priorities. He lives underneath the cracks and the crevices but his mind is so… I don’t know, if you’re going to do this, you really have to dive in. You have to get some dirt under the fingernails.

What exactly is your preparation process? And overall, but particularly for this part.

A good solid game of Russian Roulette. [Laughs. Ribsi then makes a series of bizarre noises, including the nasally one previously described.] And then, y’know, action [laughs].

I mean, do you construct a backstory at all? For example, how did Moburg exactly get to Puerto Rico? In your mind?

I think he probably washed up on a raft at some point, from the Korean War or something like that [laughs]. And I think that- well we had talked about the fact that he had probably been in the war, seen some things, and become completely disenchanted, and wanted to emigrate… but probably found it easier to go to Puerto Rico. And then he saw the same diseased, infested, capitalist mentality, corporatocracy, invading Puerto Rico, and he wanted to hide behind another reality.

So do you think he was at any point normal? Or that he’s just kind of became not normal?

I don’t know. I think so, I think so. War changes people. But maybe that’s too easy. Maybe it wasn’t war. Maybe he was intelligent enough to get that this is fucked, this structure is fucked. Fuck you with violence, fuck you with violence.

Where do you think the Nazi aspect of the character came from?

Um… “Fuck you.” [laughs] It came from that. It came from… it’s not what, it’s the fact that. It’s the process. It’s not the… what’s it called… it’s not what it’s made of, it’s the fact that you’re doing it. And he’s had a big, well- self revelation through that process. Not what that process consists of, but it’s just the act, the act of saying, “Fuck you.” Do you know what I mean?

Totally. And the last time I talked to you was for Middle Men and Wayne from that film and Moberg are both kind of off the wall.

Yeah.

Is there a specific degree you have to match to go off-the-wall without going too far?

Um, no. This for me was, even just in doing a take, we’ll take that and consolidate it out of its context- there is a take in acting. You have a scene, you’ve rehearsed it and now you’re doing it with a camera angle and you’re doing a take. There’s so many different factors that go into forming each specific performance. There’s the interaction with the other actors, there’s the lighting, there’s the time of day, there’s everything. And, at this moment I wanted to jump whole-heartedly into that. Into that violence, into that mac truck, mashing into the brick wall. And that was, like, every moment. So for this, no. I think that the process of this film, the way I usually work as an actor, had to be completely from the ground up, be reconsidered. And it had to be dangerous. If it wasn’t, then it’s a failure to me.

I know I have to wrap up, but one thing I am curious about is… well, there’s been Avatar 2 talk starting up again. Do you know if you’re coming back for the sequel?

I’m not allowed say anything.

You’re not allowed to say anything at all?

Yeah. I can’t say anything [laughs]. Sorry.

Totally cool.

But we’ll see.

Restaurante bune gasim si la noi?

Nu sunt deloc o fire simandicoasa. Nu am prea mancat la restaurante de 5 stele. Abia am fost la 3 hoteluri de 5 stele in viata mea. Nu, nu vad diferenta intre acasa si hotelul de 5 stele ca diferenta dintre caruta si Ferarri Enzo. Nicidecum.
Insa, la restaurante eu nu inteleg unele chestii:

– cum de o biata friptura de 150-200 de grame costa intre 15 si 300 de lei?
– de ce o salata formata dintr-o rosie, jumatate de castravete, un sfert de ceapa si un ou fiert costa intre 10 si 200 de lei?
– cum de o inghetata la 3 cupe ajunge sa coste 300 de lei? 100 de lei cupa?

Imi veti spune, probabil, ca-s un taran prost care s-a crucit cand a vazut liftul.
Nu, nu m-am crucit. Si da, sunt de la tara. Asta nu inseamna ca-s mai prost sau mai cu glagorie decat altii.

Si stiu ca nu-s singurul care crede asta. De aceea avem mii de corporatisti care-si comanda de mancare prin FoodPanda.

– Mancare foarte buna
– servicii ireprosabile
– livrare super-rapida

Tare as vrea sa vad un restaurant d-asta de lux cum da chix cand vine o balena (client cu dare de mana) si comanda cate-n luna si-n stele, promitand un bacsis mai mult decat generos. Sa-l vad atunci pe ospatar cum suna repede la ursul Panda sa-i ceara urgent 40 de pizza, c-a venit nea Caisa cu tot haremul dupa el. As plati sa vad asta!

Insa merg pe firul logic. Un kilogram de muschi de porc face 28 de lei. Hai 30 de lei, la cea mai scumpa piata.
Cum de-mi vinzi mie o felie dintr-un kilogram cu pretul unui intreg kilogram? Ce, focul folosit la prajirea carnii cu pricina era foc de la torta olimpica? Mirodeniile au fost aduse peste mana din Indii, mai ceva ca-n Dune?
Bucatarul ala care-a prajit carnea e singurul meserias al lumii care stie cum sa foloseasca focul, carnea si mirodeniile? Nu inteleg care e treaba.
La fel nu intelegeam cum de o pereche de bascheti costa 400 de lei, iar unii din piata doar 50 de lei. Apoi mi s-a explicat faptul ca, nu neaparat produsul in sine face banii aia, ci firma. Platesti firma.

Am vazut cat tinea o pereche de bascheti originali, fata de unii no-name, nu neaparat replici. Ori tin mai mult, ori la fel, depinde de cum si cat ii porti.

Insa, la restaurant, unde-i spilul? A venit Dumnezeu sa gateasca porcul ala, de-mi ceri 300 de lei pe-o imbucatura?
La fel si la portiile alea de nunta, facute in restaurante de fite. O felie subtire de salau, cu o felie de lamaie pe ea si c-o frunza de marar, costa 60 de euro!
La mine la nunta, am folosit serviciile unui restaurant excelent. Preturi normale, mai mult decat accesibile si mancarea atata de buna incat ti se topea in gura, intr-un curcubeu de savori!

Sa ma ierte Dumnezeu ma, dar salaul ala e un peste normal. Nu-i delicatesa, peste fubu (peste balon – blow fish), care trebuie pregatit cu mare grija ca nu cumva sa dai ortul popii otravit.
Da, e mai rar, deci de aceea mai scump, aia inteleg. Insa e sub 100 de lei kilogramul. Cum de-mi ceri 300 de lei pe-o felie stravezie?
foodpanda (1)

« Older Entries