Monthly Archives: July 2015

Cum a fost la Black Label Society

Luni seara, pe Arenele Romane au cântat cei de a Black Label Society! Au fost mai mulți oameni decât la Canibal Corpse, iar showul a fost de neuitat!

Prima trupă care-a cântat nici nu știu cum s-a numit. Din cele câteva melodii foarte slabe pe care le-au cântat, doar una a fost mai săltăreață, însă și aia a fost stricată de vocalist, cu o voce de emo… Unora le-a plăcut, alții au aplaudat din complezență, așteptând să vină Zakk Wylde. Ce mi-a plăcut la trupa asta a fost că la chitara bas au avut o tipă. Care, nu știu cum, însă 40-45 de minute cât au cântat, nu s-a mișcat de la locul ei. Adică mint, parcă a pivotat câțiva centimetri pe un picior. În rest, își lua acordurile corect la chitară…
2015-07-27 19.07.10

2015-07-27 19.08.57

2015-07-27 19.09.14

2015-07-27 19.33.38

2015-07-27 19.33.59

2015-07-27 19.43.17

2015-07-27 19.43.31

În public, fel de fel de oameni. Era unul de-a stat tot timpul cu un selfie stick în mână și-a tras poze după poze. cu ochelari de soare, fără ochelari, scuipând semințe, cu femeia etc. altul, ras în cap, numai la spate tuns în așa fel încât din păr să-i rămână formată crucea de fier.
2015-07-27 19.47.40

A terminat prima trupă de cântat și apoi s-au făcut pregătirile pentru Black Label Society. după ce s-au terminat de aranjat o mulțime de boxe pe scenă, a urmat așteptatea. După vreo jumătate de oră începuse lumea să huiduie, să fluiere… Eram nerăbdători.
2015-07-27 20.34.13

2015-07-27 20.41.48

2015-07-27 20.53.40

2015-07-27 21.27.25

2015-07-27 21.27.32

2015-07-27 21.33.48

2015-07-27 21.52.17

2015-07-27 21.52.36

2015-07-27 21.54.02

Apoi s-a dat alarma. Începuse scena să urle a alarmă de bombardament. Începea nebunia. Și ce nebunie fraților… Nu mă așteptam la așa spectacol. Au cântat flăcăii de jurai că-i ceva death melodic. Adică ce-i pe Youtube e minciună, melodiile alea lente, pentru copii!
Pe scenă au rupt oamenii instrumentele: au cântat de parcă ar fi fost ultima lor cântare, de parcă era ultima lor noapte pe pământ. A fost un spectacol genial. culmea, chiar mi-au plăcut melodiile pe care le-au cântat. Toate săltărețe, antrenante, mai-mai că-mi venea să sar p-acolo ca un apucat.
2015-07-27 21.54.19

2015-07-27 21.54.39

2015-07-27 21.54.48

2015-07-27 21.55.13

2015-07-27 21.55.38

2015-07-27 21.56.16

2015-07-27 21.56.30

2015-07-27 21.56.59

2015-07-27 21.59.58

2015-07-27 22.04.27

2015-07-27 22.04.34

2015-07-27 22.05.00

2015-07-27 22.05.24

2015-07-27 22.05.46

2015-07-27 22.05.49
Din păcate, n-am putut sta până la sfârșit. Mi-ar fi plăcut. Poate, dacă nu întârziau atât cu începerea spectacolului, aș fi rămas. Așa, am vrut să ajung acasă cu un mijloc RATB.
cu ocazia asta am înțeles că de ce toată lumea e înnebunită după Black Label Society în concerte: oamenii știu să facă show. Ei nu vin acolo să cânte, vin să se transforme, să moară și să renască pe scenă. Exact ca pasărea… Phoenix Entertainment, căreia îi mulțumesc pe această cale pentru spectacol.

Bancuri cu contabili!

Cinci chirurgi, foşti colegi de facultate, după nişte ani de practică, se întâlnesc la un simpozion. Spre seară, merg împreună la o bere şi despre ce crezi că discută? Bineînţeles, tot despre meserie.
Un medic zice: Mie, pe masa de operaţie, îmi plac contabilii. Chiar ieri l-am avut pe unul de la servicii de contabilitate bucuresti pe masa de operație. Când l-am deschis, înăuntru totul era ordonat şi numărat la fix. În 5 minute am terminat treba și seara s-a externat
Alt medic spune: Eu prefer electricienii. Când îi deschizi, totul este codificat pe culori… Nu poţi să te încurci.
Al treilea chirurg zice: Mie îmi plac bibliotecarii. În ei, toate organele sant plasate în ordine alfabetică, aşa că e uşor de lucrat.
Al patrulea medic intervine: Mie îmi plac ăia din construcţii. Cu ei te-nţelegi uşor, dacă mai rămân ceva piese în plus…
Optimized-Forensic-Accounting
Al cincilea opinează şi el: Orice aţi zice, băieţi, mie îmi plac politicienii. Sunt cel mai uşor de operat; ăştia, când îi deschizi, n-au mai nimic înăuntru. Nici măruntaie, nici creier, nici fudulii, nici şira spinării, inimă nici atât… Şi unde mai pui că au capul şi fundul piese interschimbabile: în orice ordine le-ai pune, funcţioneaza la fel!

*********************************************************

Cel mai puternic om din lume a pus un pariu:
– Eu storc această lămaie și dacă cineva mai poate stoarce încă o picătură în plus, îi platesc pe loc 1000 Euro.

Vine un campion la box, un halterofil, un conducator de camion… toți au încercat să stoarcă lămâia dar nu au reușit.
Dupa o săptămână apare un tip slăbut, în costum, cu ochelari și o geantă neagră.
– Am venit să câștig pariul!

Toți cei din jur au început să râdă dar aproape imediat 3 picaturi în plus s-au scurs din lămâie..

Campionul platește cei 1000 de euro și-l întreabă pe slăbuț:
– cum ai reușit domnule?
– Păi… eu sunt de la Fisc!

*********************************************************

Contabilul e întrebat:
– Câte luni are anul?
– Vreo 10 plus TVA!

*********************************************************

Ion se întîlneşte cu un matematician, un economist şi un contabil şi-i întreabă:
– Cât fac unu si cu unu ?
Matematicianul îi răspunde:
– Exact doi.
Economistul răspunde:
– Probabil doi.
Contabilul se uită în dreapta şi în stânga, apoi îi spune în şoaptă:
– Cât vrei să facă?

DIY made in Romania!

Noi, românii, ne pricepem la de toate. Ne-am născut cu DIY (Do It Yourself) în sânge. Asta nu înseamnă neapărat că stăpânim toate domeniile. Ba din contră. Noi ne pricepem să le reparăm pe toate, cât să ne mai țină câteva zile/ luni. Asta până chemăm un specialist.
Însă, când se restrică ceva ce-am reparat, la o distanță oarecare de timp, ne mirăm cum de naiba a picat iar, că doar abia am reparat.
Nu, dragilor. Nu am reparat. Am cârpit. Ăla e termenul. Cârpeală.

Rar se întâmplă să ne pricepem cu adevărat la un domeniu pentru care n-am făcut școală/ curs. Unul poate fi un bucătar excelent, altul un bun croitor, iar altul poate avea în sânge reparația auto. Asta pentru că, a avut Dacia. Care se repară la orice colț de stradă cu o sârmă și un patent.

Apropos de patent. Știți cum folosim deseori patentul pe post de ciocan? Și cum de, aproape de fiecare dată, lovim exact cu nitul de la încheietura brațelor, unde e materialul mai lat? Surpriză de proporții! Nu e bine!

Un vecin, mare meseriaș în orice, m-a ajutat la schimbatul unei yale, acum 20 de ani, la țară. Bunică-meu era plecat pe la oraș, după cumpărături, iar mie-mi căzuse în sarcină să repar yala. Așa că l-am chemat pe Mitel, să mă ajute. Și ăsta a schimbat șuruburile vechi și scurte cu unele mai lungi, le-a înșurubat cât a putut cu șurubelnița, apoi s-a pus cu ciocanul pe ele. În cel mai românesco-rusesc mod cu putință.

Iar ca ciocan… a folosit patentul, ce altceva?

Și atunci, după ce, în prealabil, vreo 5 ani folosisem și eu patentul pe post de ciocan, a rămas cu bietul patent în mână, bucăți.
– Mitele, ne-a luat gaia! Ne halește al bătârn!
– Lasă bă, că-ți dau patentul meu!
– Al tău arată altfel! E mai mic.
– Lasă bă că nu-i tac-tu mare bulangiu, înțelege!
– Aia s-o crezi tu. Hai să luăm patent!

Și în timp ce bunică-meu venea acasă de la oraș, noi ne suiserăm pe motocicleta lui Mitel și ață la oraș. Avea ăsta o motocicletă Simson, o bijuterie. Abia am găsit un patent din ăsta vechi, cum avea bunică-meu, la un moș de vindea în piață fel de fel de vechituri. L-am trimis pe Mitel să-l cumpere., că moșul mă știa și pe mine și pe bunică-meu și era-n stare să-i zică ălui bătrân că am venit să cumpăr patent.

Anul următor am avut nevoie de ceva amenajări în grădină. citisem eu o carte de feng shui, ceva cum că roșiile nu-i bine să fie plantate acolo, că ceapa ar trebui în dreapta, usturoil în fața cepei, castraveții doar într-un colț, ca să dea bine și la culoare și să facă roade mari. Și m-apucasem eu să-i zic bunică-mii cum să pună ea semințele de la roșii, să le pună după cum scria la carte, nu după cum le făcea de 50 de ani…

– Lasă-mă mă cu prostii-le, vezi-ți de ale tale!
– Mă mamaie, fă ca la carte, nu fi fraieră!

Na, ce să te înțelegi cu a bătârnă? (oltenească după bătrână). Ce știa ea de amenajari gradini, de feng shui etc.?

Așa că, data viitoare când m-apuc eu să refac grădina de la țară (sper să vină și timpul ăla, deocamdată e totul în paragină), voi lua niște prieteni și vom face totul ca la carte, nu vom face aceleași eterne cârpeli. Să vedem dacă metodele astea noi (vorba vine, că și astea-s de mii de ani la asiatici) se vor prinde și la noi, într-un sătuc din Oltenia…
gradina

Hai băi… Asta e artă?

Pe zi ce trece observ că omenirea a regresat d.p.d.v. mental. Ne îndobitocim pe zi ce trece. Zi de zi am impresia că le-am văzut pe toate, de la snuff films la cum să deschizi o mașină cu o sfoară, de la om care supraviețuiește a două accidente aviatice, la pisica de sare de la etajul 80 și aterizează bine-merci pe lăbuțe. Cu toate astea, omul, acest geniul al prostiei, reușește să mă năucească întruna.
Milo Moire
Vă spuneam că nu înțeleg în ruptul capului cum o până albastră cu o dungă galbenă pe ea poate fi considerată artă de 44 de milioane de dolari, la fel cum nu-mi pot imagina o galerie plină de poze reprezentând… Read more

Numai măseaua de minte e de vină!

Acum un an mi s-a spart măseaua de minte. Nu știu cum, dintr-o dată a făcut poc și m-am trezit că mestecam bucăți de dinte. Știu, groaznică treabă. Imaginați-vă cum m-am simțit eu. Peste 3 zile, când a început să mă doară măseaua buclucașă, am coborât la dentistul meu, cu care-am mai avut de-a face în trecut. S-a uitat, s-a crucit și m-a trimis la un doctor specialist, că-mi trebuie operație!
– Păi dvs. nu sunteți stomatolog?
– Ba da, dar pentru așa treabă nu am sculele necesare!
– De ce domnule?
– Pentru extracții de finețe trebuie aparatură specială. Va trebui să te duci la un chirurg oro-maxilo-facial.
– Or… olele muică! Cum ziseși?
– Oro-maxilo-facial!
– Și-mi trebuie așa ceva?
– Da, ca să-ți scoată măseaua. Trebuie operație.
– De care?
– Nu știu sigur, cum va crede chirurgul de cuviință. Îți dau trimitere, du-te să-ți faci o radiografie.

Am plecat de la cabinet cu inima îndoită. Cine se gândea că pentru o măsea de nici măcar 2 cm pătrați să ai atâtea probleme. M-am dus la radiologie dentara digitala. Credeam că am și eu o măsea normală. N-ai să vezi. Am o măsea… de nici dușmanii să n-aibă asemenea belea. Măseaua mea (de n-ar mai fi), are picioarele în J. Da, ați citit bine, în J, niște cârlige de toată frumusețea, cârligul ridicându-se pe la mijlocul piciorului chiar.
slide21

Am scuipat în sân și-am zis că nu-i a bună. Hai să vedem apoi la ce medic oro-maxilaro draci de-amiaz să mă duc. Ce vorbești nene! M-am oprit pe la vreo 3 policlinici d-astea. Se uitau la radiografie și-și frecau mâinile.
– Costă 500 lei extracția!
– Ce face?
– 500 lei. Este o operație destul de dificilă!
– Domne, e o măsea. Nu nasc! Cum naibii 500 de lei?
– E cu reducere, altfel era 750 lei! Aveți noroc!
– Mda, halal noroc. Mulțumesc, o păstrez!
– Nu e bine s-o păstrați, vă va cauza numai probvleme!
– Am început să prind mare drag de ea
, le-am zis în timp ce-mi luam picioarele la spinare. Doamne ferește, nu care cumva să pună ăia mâna pe mine să mă chinuie ca pe teroriști. Și după aia să-mi mai ceară și bani! 500 lei, nu așa. De banii ăia îmi luam de mâncare două luni, bașca aveam de-o beție cruntă!

Și așa a trecut un an. Ba cu paracetamol fiole, ba cu palincă (apropos, să nu care cumva să faceți gargară cu palincă de 70j de grade…), ba cu Tatăl Nostru, m-a lăsat durerea. De vreo câteva zile m-a reapucat. Și după ce-am citit niște cazuri, m-am speriat și mai rău. Câteodată am impresia că internetul ăsta a fost creat numai ca să mă sperie pe mine.

Acum sunt într-o mare dilemă. Să dau 500 de lei (bă au înnebunit!) sau să dau unui prieten de-o bere, un 10-15 lei acolo să mă rezolve cu bâta de baseball? Chiar stau și mă întreb: o lovitură va fi de ajuns? Sau mă va pune și amicul meu să-i dau 10 lei de lovitură? Mai știi cum mă toacă ăla ca pe aluatul de cozonac?