Amintiri cu fotograf nunta sibiu

memoriiAseară mi-am aruncat într-o doară privirea pe peretele sufrageriei, pe care atârna fotografia de nuntă a părinţilor. Taică-meu meu mă privea din poză, parcă spunând: „Vezi mă, aşa se face”. Mama zâmbea la cameră. Mă întreb câte rochii de mireasă a probat pentru căsătorie. Cred că nu multe, pe vremea aia nu era febra asta a rochiilor de mireasă, căutări febrile 3 ani pentru rochia perfecta…
Poză m-a făcut să mă uit la bibliotecă. Printre multe altele, acolo ţin şi albumele foto. Atunci, dacă tot pusesem mâna pe ele, am început să le răsfoiesc. Sigur, pozele sunt puse într-o ordine cât de cât cronologică. Am deschis un album undeva, la jumătate. Într-o fotografie, eram la Eforie Nord, încadrat de părinţi. Mi-am adus aminte cum atunci mi s-a întâmplat ceva prin care niciun copil n-ar trebui să treacă.

Stăteam cu brațele pe saltea și cu corpul în apă. Aveam 14 ani, știu sigur, era chiar ziua mea. Curenții m-au tras ușurel în larg. Mai aveam câțiva metri până ajungeam la capătul digului de statilopozi. Le făceam semen alor mei, să vină la mine. Și ei, de pe mal, îmi făceau cu mâna. Mi-era rușine să urlu că mă înec. Bine că era pe acolo un domn ce înota pe lângă geamandură. L-am rugat să mă tragă la mal. S-a zbătut bietul om cam 5 minute să tragă salteaua de care mă țineam disperat. Ai mei erau foarte calmi pe mal, credeam că le făceam cu mâna.
Explicația e simplă. Până pe la jumătatea digului de stapilopozi, malul coboară lent. În 50 de metri abia ajungi până la genunchi. Apoi, dintr-o data, e o groapă enormă care coboară enorm. Să fie vreo 10 metri adâncime acolo, plus curenți. Locul perfect dacă vrei să te faci nevăzut!
Dar aventura la mare a fost frumoasă. De fapt, nu exista an în care să nu mergem undeva. Acum, multe dintre acele staţiuni sunt închise, din motive de nimeni ştiute. Nu cred în lozinca “lipsă de fonduri”, care se tot prezintă pentru a explica ce e de neexplicat: uciderea turismului românesc. Marea realizare a unui ministru de resort, anunţată cu surle şi trâmbiţe, a fost punerea de perdeluţe la hotelurile de pe litoral.
Desigur, am dat şi de fotografiile de nuntă ale părinţilor mei. Mă întreb cum ar fi fost îmbrăcaţi în ziua de azi, pentru eveniment. Probabil că tata ar fi dat căutare pe Google ar fi găsit anunț “fotograf nunta sibiu”. Îmi pare rău că n-o pot întreba pe mama dacă şi-ar fi cumpărat rochia de nuntă online şi dacă ar fi plătit-o cu cardul. Dar maică-mea era deschisă la treaba asta cu internetul. Doar a fost prima persoană din cartier carea avea căsuță de mail și conexiune internet. Iar eu, rupeam 286-le cu Supaplex!

Mai departe, în album au dat și de poze mai recente. Când a fost bunicul operat și-a stat la noi câteva luni, poze de-ale mele de la majorat (eram slab pe vreme aia și aveam și părul lung). Cu astfel de poze acum mă poți speria foarte ușor.
Însă, din păcate, îln album n-am poze cu nunta mea. Deoarece m-am calicit la angajarea unui fotograf profesionist, așadar au ieșit niște poze de nuntă cum n-are nimeni. În 10 ani le pot vinde ca vintage… Juri că-s făcute în anii 50!

If you like it, share with others. Thank you!Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on Google+
Google+
Pin on Pinterest
Pinterest
Email this to someone
email
Share on Tumblr
Tumblr

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *