Bilgewater – Act 1- partea 3

Partea a doua

ACTUL I – PARTEA A III-A
Jokeri, Alarmă, Truc de cărți

Povestea devine urâtă. Rapid. Întregul depozit e plin de Cârlige Zimțate, dar lui Malcolm nu-i pasă nici cât negru sub unghie. Un sigur lucru îl interesează și acela sunt eu.

Simt că Graves e pe cale să tragă și mă feresc. Împușcătura mă asurzește. O cutie explodează fix unde eram cu o secundă înainte.

Dacă nu mă-nșel, vechiul meu partener încearcă să mă omoare.

Sar peste un morman de fildeș de mamut și arunc trei cărți spre Malcolm. Înainte să-l lovească, mă arunc la adăpost și încerc să găsesc o cale de scăpare. Am nevoie doar de câteva secunde.

Îl aud înjurând cu voce tare, dar cărțile nu pot decât cel mult să-l încetinească. A fost dintotdeauna un ticălos rezistent. Și încăpățânat. Nu știe niciodată când să lase de la el.

– De aici nu mai scapi, T.F., mârâie de dincolo de lăzi. Nu și de data asta.

Da, e fix la fel ca înainte. Însă greșește – ca de obicei. Trebuie s-o șterg de aici și asta cât mai repede. N-are sens să vorbesc cu el când vede roșu în fața ochilor.

O altă împușcătură și șrapnelul ricoșează de pe o armură neprețuită din Demacia și se afundă în pereți și podea. Fug în zigzag, fentez, schimb direcția la fiecare câțiva pași mă ascund după ce nimeresc. Mă urmează îndeaproape, răcnește amenințări și acuzații, iar pușca pare de neoprit în mâinile lui. Graves se mișcă foarte repede pentru un om atât de mare. Aproape că uitasem de agilitatea asta a lui.

Din păcate, el nu e singura mea problemă. Nebunul a stârnit o avalanșă de gărzi și alarme cu împușcăturile și răcniturile lui. Cârligele Zimțate se reped spre noi, dar au destulă minte ca să lase niște oameni să păzească ușile principale. Trebuie să dispar de aici – dar n-o să plec fără obiectul după care am venit.

Fug prin tot depozitul cu Graves după mine, mereu cu trei pași înaintea lui. Când ajung aproape de pumnal, văd că-mi stau în cale câteva brute și altele fug spre noi, dar n-am timp de pierdut. Cartea pe care o țin în mână e de un roșu incandescent și o arunc fix în mijlocul ușilor depozitului. Explozia le dărâmă din balamale și trimite Cârligele care încotro, la adăpost. Am calea liberă și mă reped spre pumnal.

Una dintre brute își revine mai repede decât mă așteptam și se aruncă spre mine cu o secure. Mă feresc și îi trag una în genunchi ca să-l arunc la pământ, după care arunc o altă mână de cărți către prietenii lui, ca să nu-i las să facă fapte de vitejie în lupta asta.

Acum că am drumul liber, iau repede pumnalul decorat pe care am fost angajat să-l fur și mi-l agăț la cingătoare. La cât am avut de furcă, vreau măcar să fiu plătit.

Ușile pe unde se încarcă marfa sunt deschise și mă invită să trec prin ele, dar e prea plin de Cârlige pe acolo. N-am cum să scap pe ușă, așa că mă reped spre singurul colț neatins de haosul din depozit.

O carte îmi dansează în mână și mă pregătesc să pășesc, dar chiar când sunt pe cale să dispar, apare Graves și mă urmărește ca un urs turbat. Destinul îi zvâcnește în mâini și un Cârlig Zimțat își pierde toți zimții.

Privirea ucigătoare a lui Graves se întoarce spre cartea care-mi strălucește în mână. Știe ce înseamnă și își îndreaptă pușca fix către mine. Încă mai fumegă. Sunt forțat să mă feresc și-mi pierd concentrarea.

– Nu poți fugi mereu, urlă la mine.

Pentru prima dată în viață, îi merge mintea. Nu-mi dă răgazul să-mi termin evadarea.

Mă prinde mereu pe picior greșit și încep să-mi fac griji că voi fi înfrânt de Cârlige. Șeful lor nu e renumit pentru milă, ba chiar dimpotrivă.

Prin cap îmi trec zeci de gânduri, dar revin mereu și mereu la unul singur, agasant: e o înscenare. O misiune nesperat de ușoară, venită de nicăieri, tocmai când aveam cea mai mare nevoie de ea – și ce să vezi, la capătul ei am dat fix peste fostul meu partener. Cineva cu mult mai multă minte decât Graves își bate joc de mine.

Nu sunt eu genul care să pice de fraier în halul ăsta. Mi-aș trage una pentru neglijență, dacă n-ar fi docurile pline de brute gata să-mi tragă ele câteva.

În clipa asta, tot ce contează e să scap de aici. Malcolm trage de două ori cu pușca lui blestemată și mă retrag rapid. Mă lovesc cu spatele de o ladă prăfuită. O săgeată de la o arbaletă pătrunde în lemnul putrezit al lăzii, la doar câțiva centimetri de capul meu.

– De data asta nu scapi, șoricel! răcnește Graves.

Uitându-mă de jur împrejur, văd că focul de la explozie a cuprins deja o parte din acoperiș. Poate că are dreptate.

– Am fost trădați, Graves, îi strig.

– Și tu știi cum e cu trădarea, îmi răspunde.

Încerc să discut cu el de parcă ar fi o fire rațională.

– Dacă ne ajutăm unul pe celălalt, putem scăpa cu viață de aici.

Cred că s-ar putea să fiu puțin disperat.

– Mai bine murim amândoi decât să mă încred în tine din nou, mârâie el furios.

E exact răspunsul la care mă așteptam. Dacă încerc să vorbesc logic cu el, doar îl înfurii mai tare – și fix asta vreau. Îl distrag suficient de mult cât să apuc să pășesc în afara depozitului.

Îl aud pe Graves urlând dinăuntru. Probabil că tocmai a ajuns acolo unde eram până acum o secundă și a descoperit că am dispărut, iar în urma mea a rămas doar o carte batjocoritoare. Arunc un potop de cărți de joc prin ușile de încărcare din spatele meu. Nu mai e cazul să fiu subtil în abordare.

Pentru o clipă, îmi pare rău să-l părăsesc pe Graves într-o clădire în flăcări – dar știu că o să scape cu viață. E prea încăpățânat ca să moară aiurea. În plus, un incendiu pe docuri e o problemă majoră într-un port. Pot să câștig ceva timp.

Mă uit în jur și caut cea mai rapidă cale de a fugi din Docurile Ucigașilor, dar aud o explozie și arunc o privire înapoi. Graves apare printr-o gaură din peretele depozitului care sigur a fost făcută de țevile Destinului. În ochii lui se citește o furie ucigașă.

Îmi ating respectuos pălăria în fața lui și o iau la fugă. Vine după mine, cu pușca bubuind.

Nu pot decât să-i admir hotărârea. Sper doar să nu mor din cauza ei.

Partea a IV-a

If you like it, share with others. Thank you!Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someoneShare on Tumblr

Comments

comments

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *