Dezastru pe iaht – final

Arquipélago_de_São_Pedro_e_São_PauloGeorge pornise încrezător către țara de baștină. Mai făcuse de câteva ori drumul, însă doar din Brazilia până în Dakar, Senegal. Voise el de mai multe ori să meargă către Franța, însă, ca un făcut, de fiecare dată se întâmpla ceva să-l facă să se răzgândească. Însă de data aceasta era chitit, ca, indiferent de împrejurare, să ajungă înapoi acasă.

I se pusese pata să-și cumpere o vilișoară cu podgorie în sud și să se liniștească cu aventurile, măcar pentru un an, maxim doi.

Așdadar, plecaseră la drum, luând destule provizii. Timp de două zile navigară peste Oceanul Atlantic, fără nicio problemă.
Însă, în zorii celei de-a treia zi, parcă se dezlănțuise iadul. Valuri de câțiva metri scuturau iahtul de parcă era o biată coajă de nucă. După o oră și jumătate de zbucium, atât echipajul, cât și George erau disperați. Își dăduseră seama că dacă mai continua furtuna aceea, nu vor mai vedea pământul niciodată, fiind sortiți pieirii.

Să se întoarcă în Brazilia, era riscant. Deja meseseră o bucată bună de drum. Atunci George și-a amintit de Rocile sfântul Petru și Pavel. Trebuiau să schimbe puțin traseul, însă odată ajunși în apropierea arhipelagului, erau ca și salvați.
Așadar, George a luat decizia (riscantă) de-a devia puțin traseul. Și-ntr-o oră deja vedeau micile insule în zare. Nenorocirea a făcut ca atunci iahtul să fie trăznit de un fulger, distrugându-i stația de emisie-recepție. Orice urmă de comunicare cu țărmul era imposibilă.

Însă George mai avea un as în mânecă. Telefonul prin satelit. Prinse o dungă de semnal (blestemata de furtună interfera serios cu semnalul, ca un făcut) și luă legătura cu farul de pe insulă. Ca de obicei, Petro și Jorge (cei care întrețineau farul) erau la datorie. L-au îndrumat pe George să se apropie cu iahtul din nord, nicidecum din sud-vest, deoarece risca să se izbească de stânci, mai ales că era și furtuna în toi.

După eforturi supraomenești, George a ajuns la insulă, fără prea mari stricăciuni la iaht. Altă stație avea (avea rezervă de 3 stații și două antene, precum și multe alte lucruri folositoare).
Și acum, fără să vrea, el trebuia să se transforme din salvat în… salvator, deoarece farului i se stricase motorul, Dumnezeu știe din ce cauză, cu câteva minute înainte ca George să ancoreze. Iar farul trebuia pus în funcțiune imediat, deoarece încă două nave se îndreptau spre insulă. Cel de la far aveau un motor de rezervă, însă acela nu pornea de niciun fel. Celui vechi și se rupsese cureaua de transmisie și i se spărsese și pompa de ulei.

Și lui George i-a venit ideea ca, pe moment, să folosescă excavatorul (motorul acestuia) pentru a pune în funcțiune farul. Nu trebuia să demonteze motorul, ci doar să pornească utilajul și astfel să învârtă o roată dințată care făcea legătura cu farul din vârful turnului. Abia porniseră instalația improvizată, când a picat filtrul de combustibil de la excavator. Toată lumea rămăsese înmărmurită de asemenea ghinion. Gândiți-vă că micile insule erau încă în bătaia directă a furtunii, iar două nave erau la 15 kilometri depărtare, îndreptându-se către farul care… nu funcționa.

Atunci George dete o fugă până la iaht și-n 3 minute se întoarse cu un nou filtru de benzină.
– Ce e ăsta? Întrebă Pedro.
– Filtru de benzină, l-am luat din România, acum câțiva ani. Avusesem nevoie de filtre utilaje și mi-a rămas unul de rezervă.
– Și ai mers până acum cu el pe iaht?
întrebă soția sa, Rosaria.
– Da, am niște chestii în cală de nici eu nu mai știu de ele. Cred că dacă vrei să găsești o broască țestoasă, am vreo două pe acolo, de câțiva ani.
– Cum trăiesc acolo?
– E umezeală, au verdeață, am un mic ecosistem. Ia ajută-mă nițel cu asta… Dă-mi patentul te roș și-o șurubelniță! Pedro, ai o sârmă de cupru?
– I.. Imediat!

Și-n două minute, meșterul George pusese în funcțiune excavatorul care învârtea toată înstalația farului.

Cele două nave carea aveau nevoie urgentă de lumina farului fuseseră ajutate să ajungă la țărm. După încă o oră, furtuna se potolise dintr-o dată. Cică asemenea furtună nu mai fusese pe acolo de 50 de ani.

A doua zi, George și-a reparat stația de pe iaht, s-a salutat cu oamenii rămași la far, și-a luat echipajuș și-a pornit către casă. Fără nicio altă peripeție, în două zile a ajuns la Dakar, apoi, de-a lungul coastei Africii, dătre Spania. A mai luat o mică pauză, iar peste încă o zi în La Rochelle.

Aventurile pe mare ale lui George luaseră sfârșit. Cel puțin, pentru moment!
La_Rochelle_las_tres_torres

If you like it, share with others. Thank you!Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someoneShare on Tumblr

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *