DIY made in Romania!

Noi, românii, ne pricepem la de toate. Ne-am născut cu DIY (Do It Yourself) în sânge. Asta nu înseamnă neapărat că stăpânim toate domeniile. Ba din contră. Noi ne pricepem să le reparăm pe toate, cât să ne mai țină câteva zile/ luni. Asta până chemăm un specialist.
Însă, când se restrică ceva ce-am reparat, la o distanță oarecare de timp, ne mirăm cum de naiba a picat iar, că doar abia am reparat.
Nu, dragilor. Nu am reparat. Am cârpit. Ăla e termenul. Cârpeală.

Rar se întâmplă să ne pricepem cu adevărat la un domeniu pentru care n-am făcut școală/ curs. Unul poate fi un bucătar excelent, altul un bun croitor, iar altul poate avea în sânge reparația auto. Asta pentru că, a avut Dacia. Care se repară la orice colț de stradă cu o sârmă și un patent.

Apropos de patent. Știți cum folosim deseori patentul pe post de ciocan? Și cum de, aproape de fiecare dată, lovim exact cu nitul de la încheietura brațelor, unde e materialul mai lat? Surpriză de proporții! Nu e bine!

Un vecin, mare meseriaș în orice, m-a ajutat la schimbatul unei yale, acum 20 de ani, la țară. Bunică-meu era plecat pe la oraș, după cumpărături, iar mie-mi căzuse în sarcină să repar yala. Așa că l-am chemat pe Mitel, să mă ajute. Și ăsta a schimbat șuruburile vechi și scurte cu unele mai lungi, le-a înșurubat cât a putut cu șurubelnița, apoi s-a pus cu ciocanul pe ele. În cel mai românesco-rusesc mod cu putință.

Iar ca ciocan… a folosit patentul, ce altceva?

Și atunci, după ce, în prealabil, vreo 5 ani folosisem și eu patentul pe post de ciocan, a rămas cu bietul patent în mână, bucăți.
– Mitele, ne-a luat gaia! Ne halește al bătârn!
– Lasă bă, că-ți dau patentul meu!
– Al tău arată altfel! E mai mic.
– Lasă bă că nu-i tac-tu mare bulangiu, înțelege!
– Aia s-o crezi tu. Hai să luăm patent!

Și în timp ce bunică-meu venea acasă de la oraș, noi ne suiserăm pe motocicleta lui Mitel și ață la oraș. Avea ăsta o motocicletă Simson, o bijuterie. Abia am găsit un patent din ăsta vechi, cum avea bunică-meu, la un moș de vindea în piață fel de fel de vechituri. L-am trimis pe Mitel să-l cumpere., că moșul mă știa și pe mine și pe bunică-meu și era-n stare să-i zică ălui bătrân că am venit să cumpăr patent.

Anul următor am avut nevoie de ceva amenajări în grădină. citisem eu o carte de feng shui, ceva cum că roșiile nu-i bine să fie plantate acolo, că ceapa ar trebui în dreapta, usturoil în fața cepei, castraveții doar într-un colț, ca să dea bine și la culoare și să facă roade mari. Și m-apucasem eu să-i zic bunică-mii cum să pună ea semințele de la roșii, să le pună după cum scria la carte, nu după cum le făcea de 50 de ani…

– Lasă-mă mă cu prostii-le, vezi-ți de ale tale!
– Mă mamaie, fă ca la carte, nu fi fraieră!

Na, ce să te înțelegi cu a bătârnă? (oltenească după bătrână). Ce știa ea de amenajari gradini, de feng shui etc.?

Așa că, data viitoare când m-apuc eu să refac grădina de la țară (sper să vină și timpul ăla, deocamdată e totul în paragină), voi lua niște prieteni și vom face totul ca la carte, nu vom face aceleași eterne cârpeli. Să vedem dacă metodele astea noi (vorba vine, că și astea-s de mii de ani la asiatici) se vor prinde și la noi, într-un sătuc din Oltenia…
gradina

If you like it, share with others. Thank you!Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someoneShare on Tumblr

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *