La pescuit, în familie

125556Nu ştiu câţi dintre voi aţi prins vreodată vreun peşte. În ce mă priveşte, cea mai mare captură pescăreasca este şi singura mea ispravă de acest gen. Am fost împreună cu părinţii într-o staţiune de odihnă montană şi am intrat într-o păstrăvărie. Trebuia să plăteşti la intrare o mică sumă de bani şi ţi se elibera un bon, pe baza căruia aveai dreptul să dai la peşte şi să prinzi un păstrăv. Uite aşa am fost noi la pescuit, în familie şi ne-am ales cu trei păstrăvi, care au fost curăţaţi şi fripţi pe jeratic.

Eram copil, nu cred că aveam mai mult de 12 ani când am fost cu ai mei la păstrăvărie. Erau mulţi oameni de jur împrejurul bazinului cu peşti şi cu toţii dădeau la peşte. Tata ne-a spus că dis-de-dimineaţă, înainte de a se deschide porţile păstrăvăriei, îngrijitorii hrănesc bine peştii, aşa încât, în momentul în care aceştia vedeau momeli în jurul lor, nu reacţionau, mai ales păstrăvii mari. Singurii peşti interesaţi de hrana cu care îi momeam erau numai cei mici, care nu apucaseră să mănânce până atunci din pricina celor mai mari.

În aceste condiţii, nu-i de mirare că n-am pescuit decât o biată fâţă leşinată de foame. Părinţii mei au prins nişte păstrăvi mai răsăriţi aşa că au avut ce frige. Eu mă simţeam vinovat pentru captura mea sărăcăcioasă, iar tata mi-a explicat că el nu lăsa peştii mici să se apropie de momeala lui, aşa cum făcusem eu. Mde, o tactică la care nu mă gândisem şi mă mulţumisem cu o captură neînsemnată.

Ei bine, aceasta a fost prima mea încercare de descoperi pescarul din mine. Ancestralul a rămas mut, n-a dat din mine un mare pescar care speram că zace adormit. Totuşi, i-am mai dat o şansă să se trezească şi să-şi arate măiestria, câţiva ani mai târziu, pe malul unui râu, împreună cu mai mulţi prieteni. Aiurea! Nu s-a trezit nimic din mine, ancestralul a rămas tăcut şi m-am gândit că într-o altă viaţă am cultivat cereale şi am cules fructe. Nicidecum nu m-am apropiat de apă.

Mai mult, mi s-a părut o plictiseală îngrozitoare să stau pe marginea apei, într-o linişte mormântală, pentru ca peştii să binevoiască să înşface momelile care li se aruncă. E mai simplu să cumperi câţiva peşti mari chiar de la pescarii profesionişti şi să-i duci acasă, având cu ce te lăuda. Încă sunt vii şi poţi spune că ai un talent înnăscut pentru pescuit. Oriune te-ai aşeza cu biata ta undiţă, peştii dau năvală, se luptă care să se prindă mai repede în cârlig.

De fapt, undiţa e mai mult de decor. E de ajuns să arunci acul cu momeală prins într-un fir ţinut cu mâna şi să scoţi imediat peştele din apă. Ehe, vise! Adevărul e că îţi trebuie scule profesioniste, ca să prinzi peşti cu care să te poţi mândri. Și cel mai bun magazin pescuit online este Bibanu, din care să-şi alegi sculele pe care ţi le doreşti: vergi, lansete, mulinete, fire, cârlige, plute, năluci, nade, momeli, plumbi etc. Ba găseşti şi îmbrăcăminte şi încălţări adecvate, mincioguri şi juvelnice, ambarcaţii, sonare şi câte şi mai câte.

If you like it, share with others. Thank you!Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someoneShare on Tumblr

Comments

comments

4 comments

  • Pescuitul este un sport extraordinar. Daca mai ai norocul sa si prinzi ceva serios, este de vis. Imi place sa merg la pescuit, in special pe ape salbatice. Problema este ca sunt foarte putine locuri bune de pescuit in natura. Braconajul este la cote imense. Cel mai bine trage pestele la dinamita, la bat de pescuit nici nu se mai complica 🙂

  • Nu stiam ca s-a bagat si la noi pescuitul la trotil… E inuman asa ceva. Ala nu mai e pescuit, e direct crima. Iti dai seama ca pestele are organele vraiste in interior de la deflagratie…

  • Din pacate se practica, dar este bineinteles braconaj.

    • Nu știam că există și la noi. Evident că e braconaj, e o idioțenie fără margini. Văd că tindem și noi să ne aliniem europei. Pescuit la trotil, Krocodil de băgat în vene, Doamne apără-ne…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *