Lanterna magică îi dă lui Spadasinov dureri de cap!

Prima parte

Spadasin era pentru prima dată în cumpănă. Să hrănească duhul, sau să-l dea afară pe ușă?
– Să arunc naibii lanterna aia. M-am legat la cap fără să mă doară!

Ca să fie sigur că nu visează, se ciupi de mână. Auzise el de chestia asta undeva, că dacă visezi și te ciupești de mână, atunci sigur, nu visezi. Ori ceva de genul ăsta, cine naiba știa ce e adevărat și ce nu.
– Bine mă, duhule, spuse Spadasin. Dacă cer pizza acu, se duce naibii o dorință de-a mea, nu?
– Dacă vrei să-ți aduc eu, da. Deși, cal mai bine fă comandă pe net. Și-așa sunt obosit, numai chef să fac pizza acum n-am.
– Bine mă și deci tu îmi poți îndeplini 3 dorințe, exact ca-n povești și-n bancurile cu peștișorul de aur?
– Trei dorințe… Zi-mi bancul cu peștele de aur vere, n-am mai râs de pe vremea împușcatului!
– De ce?
– Păi tu n-ai văzut mă că parcă a dat streachea în popor? Al dracu’ dacă știe vreunu’ de umor sau glume…
– Bine, bancul…

Și-n timp ce Spadasinov își trăsese un scaun să stea la masă, picioarele cam tremurându-i, ce-i drept, duhul scosese din figider un copan de pui, uitat acolo de vreo 3 zile, un borcan cu dulceață (uite bă, bun băiat Spadasinov ăsta, are dulceață de gutui, parcă știa că vin la masă) o o bucată de brânză topită și o ceapă și se apucă să mănânce, hrana dispărând în fumul din care era… construit!
– Se duce Bulă pe baltă… începu Spadasin.
– Hăhă… Bulă. Bun așa. Zi!
– Și cum stătea el așa, dintr-o dată începu să tragă la undiță. Mulină omul repede și ce să vezi?
– Prinsese peștele de aur!
– Exact. Și Peștișorul, fără să stea pe gânduri, îi zise înciudat “așa bă, eu sunt peștișorul de aur, trebuie să-ți îndeplinesc trei dorințe. Zi-mi repede ce vrei, vilă cu piscină, Lamborghini, munte de bani și-o blondă cu țâțe mari… că unul nu sunteți în stare să cereți o carte sau bilete la teatru!
– Hă hă hă! Râse duhul scuipând ceapă și salam în toată bucătăria. Auzi la el, bilete de teatru!

Spadasin se ridicase de pe scaun.
– Stăi vere, unde fugi?
– Să comand pizzaa! Tot ai vorbit atât de ea și mi s-a făcut foame,
mârâi Spadasin.
– Lasă, fac eu cinste. Cele trei dorințe al tele rămân în picioare! râse duhul.
genie-lamp

Începu să râgâie de se cutremură casa, se dete cam anevoie de trei ori peste cap, iar pe masa din bucătărie apărură două pizze cât roata carului, aburinde, cu mult cașcaval și salam picant, exact cum îi plăceau lui Spadasinov.
– Băi duhule! Vină să te pup! Asta e pizza mea preferată.
– Știu bre, crezi că aduceam vreo prostie precongelată din vitrina de la Mega Image? Ce dracu mă, oameni suntem!

– Și ia zi duhule, care e povestea ta? Cum de în lanterna asta minune de la elanterna.ro zace un duh ca tine?
– Eh… zâmbi amar duhul. Povestea mea începe demult, în 1990. De atunci tot sunt duh, stau în lămpi, lanterne și brichete Zippo.
– Păi de ce? Ce-ai pățit?
– Păi a început totul la Mineriadă…

Va urma…

If you like it, share with others. Thank you!Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on Google+
Google+
Pin on Pinterest
Pinterest
Email this to someone
email
Share on Tumblr
Tumblr

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *