Lucrul făcut de tine versus lucrul făcut de un meseriaș

electricRomânul e primul la orice. Dacă i se cere să știe să bată cuie, nu există om mai priceput ca românul. Însă vorbim de dat din gură, că dacă e să pună mâna pe ciocan, îl vedem cu mâna în ghips peste 2 zile. La fel, orice l-ai întreba dacă știe să facă, va declara întotdeauan:
– Da mă, normal. Doar eu mă pricep, nu ca alții! bătându-ți un aprops din ăsta “vezi mă prostule, tu habar n-ai să bați un cui, să dai o mână de vopsea“.
Nu asta ar fi problema, că dacă ar fi doar de dat din gură, l-ai lăsa să vorbească, să se simtă bine. Mai nasol e când îți sare-n ajutor, că doar nu există meseriaș mai bun ca el.

Vine prietenul Dorel, mare priceput la toate și-ți zice că mai bine-i dai lui o bere și 30 de lei decât să dai 100 de lei la un meseriaș “care nu știe nici pe ce lume trăiește, lucrează greu, încet și face treaba de mântuială“.
Și tu ești bucuros că te ajută prietenii, pe bani puțini, mai râzi, mai glumești și ai treaba făcută stas. Nimic mai greșit aici!
Bine, nu toți prietenii sunt habarnagii, mai sunt unii care chiar îți fac treabă, însă niciodată (sau aproape niciodată) nu o vor face mai bine ca un meseriaș.

Ce nu-mi place mie la meseriaș însă, e treaba cu “cine ți-a lucrat aici înainte, și-a bătut joc“. Nu am întâlnit până acum meseriaș (amator sau profesionist) care să declare că ăla dinainte a știut ce face.
Băi, unul n-am văzut. Și vorba aia, nu m-a ferit Dumnezeu de “meseriași”. Asta deoarece am preferat să merg pe mâna unuia care chiar dacă nu era de meserie să știu să-și fi făcut în casă lucrurile alea. Degeaba l-aș accepta pe ăla ca designer de interior dacă stă într-o cocioabă, nu?

Cel puțin am învățat acum ce să fac dacă am nevoie de câte ceva. La instalații sanitare, dacă nu mă pricep eu (mai bine să-mi stric ceva cu mâna mea, decât să strice alt nepriceput), chem pe Mariusică, măcar ăsta e meseriaș cu patalama.

La zidărie chem pe N, dacă are timp (acum nu prea are, dar mă ajută). La fel Jidanul și Răzvan, se știu ei care.
Pe partea de lectrică nu mă bag. Mi-e frică și când schimb un bec. Mi-e tare teamă de curent. De aceea caut un electrician autorizat bucuresti și termin treaba repede, cu bani puțini.

De exemplu, de Paște, mi s-a tricat tabloul electric. Săreau siguranțele întruna. Nu știam ce să mai fac. să pun altele mai mari, sau să le scot de tot, să pun o sârmă groasă și gata treaba. Am chemat specialistul, de Paște, la ora 22 înainte de Înălțare. A venit și-a schimbat siguranțele. A pus unele mai mici. Patru siguranțe plus deplasarea, 100 de lei. Printre cei mai bine cheltuiți 100 de lei de când mă știu!

I-am păstra numărul de telefon cu sfințenie, e disponibil la orice oră, de orice sărbătoare.

If you like it, share with others. Thank you!Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on Google+
Google+
Pin on Pinterest
Pinterest
Email this to someone
email
Share on Tumblr
Tumblr

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *