Mi-e o frică teribilă de avion

Am rău de înălțime. Partea nasoală e că am rău și de mare. Ruliul ăla al vaporului, plutind pe apă mă face să-mi pierd mințile. Așadar, când vine timpul de plecat undeva, ori mașină, ori treb. Cam astea sunt opțiunile viabile pentru mine.
Cu avionul am mers de două ori. Prima dată când am plecat în Cipru, iar al doilea zbor, la revenire. Câte 2 ore în aer n-au fost atât de rele. Probabil dacă aș zbura mai des pe rute din astea din ce în ce mai lungi, m-aș obișnui cu ideea că aparatul ăla imens de metal chiar zboară. Și-n niciun caz nu sfătuiesc pe nimeni aflat la primul zbor să stea undeva în dreptul aripilor. Deoarece aripa aia, în timpul zborului se clatină, vibrează, de zici că-i făcută din ceva plastic.

1065460_634537139890722_1984184315_o

Înmsă, rămânând cu picioarele pe pământ, cam greu să faci drumuri din astea lungi într-un timp scurt. De aceea avionul este de preferat drumurilor lungi și peste ape.
Să zicem că ai vrea să pleci în Franța. Că nu te temi de refugiații și minoritățile care n-au frică de legea inexistentă. Și vrei să vezi și tu, ca tot omul, muzeul Luvru. Sau turnul effel.
Bun, astea costă, cam 20 euro bucata, însă banii ăia îi dai o dată în viață, deci e OK. Ce faci însă până ajungi acolo? Că dacă e să iei trenul… În 3 zile ajungi de la București la Oradea. Nu că așa lungă ar fi distanța (am mers 8 ore de la București la Cluj de-mi fugiseră mințile de plictiseală), însă așa lent merge SNCFR-ul.
Așa că mai bine îți iei bilet autocar Franta și n-ai probleme. În 6 ore ieși din România, iar a doua zi vei ajunge în Franța. Ca și cum te-ai pune la culcare, iar când te trezești ești deja acolo.

Vor exista pe drumu halte să-ți iei un suc, o apă, ceva ciocolată, înghețată, sau ce vrei să-,i iau cumperi și, evident, să te duci la toaletă.

Mie îmi place orice excursie cu autocarul. Până ți cea către mânăstirea Prislop a fost plăcută, exceptând ghida care o ținea danga cu cântece de rugăciune, de nu puteam nici să dorm, nici să mă uit pe geam, să mă pierd în frumusețile patriei. Că așa tară frumoasă avem, fraților. Vara, natura în România este superbă. De aceea, drumul pe Transfăgărășan este parcurs cu maxim 30 kilometri la oră, iar mașinile se opresc brusc la marginea drumului. Asta deoarece lumea să poată face poze cât poftește. Ba chiar și eu n-am rezistat să nu am o poză în creierii munților.

Acum mă gândesc serios să-mi fac vacanța de vară undeva în străinătate. Nu știu unde însă. Îmi zicea vară-mea să dau o raită pe la ea, în Sicilia, însă drumul până acolo e destul de lunguț. Iar varianța cu avionul… Nu știu ce să zic. Nici n-am luat bilete din timp și acum e 130 euro un bilet. Deci 260 pentru 2 persoane, plus 260 la întoarcere, o poală de bani. Așa mai bine autocarul, să pot să filmez, să fac poze prin toate țările pe unde trecem…

If you like it, share with others. Thank you!Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someoneShare on Tumblr

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *