Numai măseaua de minte e de vină!

Acum un an mi s-a spart măseaua de minte. Nu știu cum, dintr-o dată a făcut poc și m-am trezit că mestecam bucăți de dinte. Știu, groaznică treabă. Imaginați-vă cum m-am simțit eu. Peste 3 zile, când a început să mă doară măseaua buclucașă, am coborât la dentistul meu, cu care-am mai avut de-a face în trecut. S-a uitat, s-a crucit și m-a trimis la un doctor specialist, că-mi trebuie operație!
– Păi dvs. nu sunteți stomatolog?
– Ba da, dar pentru așa treabă nu am sculele necesare!
– De ce domnule?
– Pentru extracții de finețe trebuie aparatură specială. Va trebui să te duci la un chirurg oro-maxilo-facial.
– Or… olele muică! Cum ziseși?
– Oro-maxilo-facial!
– Și-mi trebuie așa ceva?
– Da, ca să-ți scoată măseaua. Trebuie operație.
– De care?
– Nu știu sigur, cum va crede chirurgul de cuviință. Îți dau trimitere, du-te să-ți faci o radiografie.

Am plecat de la cabinet cu inima îndoită. Cine se gândea că pentru o măsea de nici măcar 2 cm pătrați să ai atâtea probleme. M-am dus la radiologie dentara digitala. Credeam că am și eu o măsea normală. N-ai să vezi. Am o măsea… de nici dușmanii să n-aibă asemenea belea. Măseaua mea (de n-ar mai fi), are picioarele în J. Da, ați citit bine, în J, niște cârlige de toată frumusețea, cârligul ridicându-se pe la mijlocul piciorului chiar.
slide21

Am scuipat în sân și-am zis că nu-i a bună. Hai să vedem apoi la ce medic oro-maxilaro draci de-amiaz să mă duc. Ce vorbești nene! M-am oprit pe la vreo 3 policlinici d-astea. Se uitau la radiografie și-și frecau mâinile.
– Costă 500 lei extracția!
– Ce face?
– 500 lei. Este o operație destul de dificilă!
– Domne, e o măsea. Nu nasc! Cum naibii 500 de lei?
– E cu reducere, altfel era 750 lei! Aveți noroc!
– Mda, halal noroc. Mulțumesc, o păstrez!
– Nu e bine s-o păstrați, vă va cauza numai probvleme!
– Am început să prind mare drag de ea
, le-am zis în timp ce-mi luam picioarele la spinare. Doamne ferește, nu care cumva să pună ăia mâna pe mine să mă chinuie ca pe teroriști. Și după aia să-mi mai ceară și bani! 500 lei, nu așa. De banii ăia îmi luam de mâncare două luni, bașca aveam de-o beție cruntă!

Și așa a trecut un an. Ba cu paracetamol fiole, ba cu palincă (apropos, să nu care cumva să faceți gargară cu palincă de 70j de grade…), ba cu Tatăl Nostru, m-a lăsat durerea. De vreo câteva zile m-a reapucat. Și după ce-am citit niște cazuri, m-am speriat și mai rău. Câteodată am impresia că internetul ăsta a fost creat numai ca să mă sperie pe mine.

Acum sunt într-o mare dilemă. Să dau 500 de lei (bă au înnebunit!) sau să dau unui prieten de-o bere, un 10-15 lei acolo să mă rezolve cu bâta de baseball? Chiar stau și mă întreb: o lovitură va fi de ajuns? Sau mă va pune și amicul meu să-i dau 10 lei de lovitură? Mai știi cum mă toacă ăla ca pe aluatul de cozonac?

If you like it, share with others. Thank you!Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someoneShare on Tumblr

Comments

comments

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *