Unde-a ajuns internetul!

Internetul a apărut în viața noastră, a românilor prin anii 90. Din 93 până în 96 am “lucrat” pe dial up, după care am renunțat să mai intru pe net, din cauza costurilor mult prea mari față de necesitatea internetului în acea vreme. În 2002, lucrând la o sală de net de vis-a-vis de blocul meu, mi-am tras fir până acasă.  Prima dată, “pe nașpa“, fără să știe patronul. La ce îngrămădeală de cabluri erau acolo, cine naibii vedea un cablu din 10 care ieșeau pe ușă?

Vorbisem cu un prieten care-mi făcuse rost de 100 de metri de cablu, el lucrând la o firmă de internet. De ce n-am pus net de acolo? Deoarece la mine în zonă nu exista decât o singură firmă, care dădea net decât la 3 săli de net și atât, contra o grămadă de bani.

Am pus un capăt în switch la muncă, către dimineață, când eram singur în sală, pe la ora 4 nici țipenie în zonă. Am tras firul printr-un stâlp de tensiune, apoi prin alt stâlp pe trotuarul meu. A ascuns omul colacul cu fir în boscheți și m-a ajutat să spăl pe jos în sală, să aranjez totul, la fix când venea colegul la ora 6 dimineața să mă schimbe. Am tuli-o urgent acasă, după ce-am configurat un IP pentru acel fir, când colegul care mă schimba făcea stocul la sucuri, beri și crățănele.

Sus, am ținut un capăt de un un fir de sfoară în mână, iar ghemotocul l-am aruncat la Dorian, care aștepta lângă colacul de cablu. A legat capătul celălalt de sfoară de fir, apoi mi-a făcit semn. Și m-am pus să trag de sfoară în sus, până am băgat colacul de cablu în casă. Îmi ajungea să-l scot afară pe uță și să mă duc cu el până la lift, deci îmi ajungea. A urcat și Dorian și ne-am conectat la internet. Repet, “pe nașpa“. Cine mai era ca noi?

Am instalat mIRC, Messenger, Kazza, e-Mule, ba chiar Dorian s-a băgat la o vonvorbire cu “linia fierbinte on-line“, adică fetele de la salon de modele Manequeen. M-am culcat abia pe la 2 după amiaza, rupt de somn. La 5 și ceva m-am trezit, la 6 iar intram în tură, eram în săptămâna când lucram 12 cu 12. După 2 zile a venit weekendul, apoi 12 cu 24 muncă. Trai, nu altceva.

Am stat cu firul ăla tras vreo 3 ani, până s-a ars switch-ul ăla. L-au schimbat și-au observat că-n afară de firul meu, mai erau încă 3 care ieșeau așa, pe uță afară, pe la blocurile din jur. Foștii colegi își făcuseră și ei acasă internet, ba chiar unul dădea la jumătate din bloc, contra cost. Ăla mai venea la muncă așa, de ochii lumii, deoarece își la de la vecinii de bloc vreo 2 salarii din internet. A fost scandal mare cu ăla, a scăpat de pușcărie că era patronul băiat bun și l-a iertat până la urmă. Firul meu nu l-au găsit niciodată. Am avut grijă să-l tai de pe la vreo 10 metri de sală și să-l trag în casă. Cred că-l mai am și acum pe balcon pe undeva.

If you like it, share with others. Thank you!Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someoneShare on Tumblr

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *