Viața la vilă

Mi-am dorit să stau la casă de când eram mic. Fiind obișnuit cu bătrâna casă de la țară, unde-am crescut până să mă dea la școală, mi se pare normal să-mi doresc același lucru și acum. Păi cum, doar eu să am parte de-o copilărie în natură? Copilul meu nu? să fie născut și crescut între patru pereți, singura natură de care să aibe parte să fie 3 plopi prăfuiți și-un petic de iarbă, în care dacă nu-s câini vagabonzi, musai să iasă careva să-și facă mici sâmbăta, între blocuri?
Imposibil așa ceva. Deci vreau casă la curte. Sau chiar vilă, dacă mi-aș permite!
Un prieten cu dare de mână, (deh, părinții făceau afaceri mari pe sub mână, în perioada comunistă) și-a luat un teren la marginea orașului și și-a ridicat acolo o vilă ca-n basme. Nu foarte mare, nu cu 10 etaje, nu cu 15 camere, însă e o vilă cochetă pe care-a dat doar 90.000 de euro. Vreo șapte camere, două băi, mansardă locuibilă, pe care-a transformat-o jumătate în depozit, jumătate în birou
vila
Mie nu mi-a venit să cred.
– Cum mă Sorine? Ai vândut apartament în București, ai mai pus 10 mii și ți-ai făcut vila?
– Da mă… În 2008 am vândut apartamentul alor mei, ei oricum stau mai mult la țară acum și mi-am luat acolo teren, materiale și munctori.
– Și unde ai stat cât a fost vila gata?
– La socrii. Ne-au suportat jumate de an, cât ne-a fost vila gata.

Și ce vilă domnule, ce vilă… Intrare (deschidere) de 20 de metri, Apoi vila. Are 8 camere, 3 băi, două bucătării și două etaje. Plus parter și subsol. Beci plin de murături și bere. Sorin e băutor de cursă lungă.

S-au gândit ei să facă și-o piscină în spatele casei, însă când a aflat prețuri a zis că mai bine se duce la mare când vrea, decât să dea 30 de milioane pe lună, doar la apa, trasă de la canalizare.
Însă pe timpul verii are o piscină gonflabilă. A îngrădit-o frumos într-un jgheam de ciment, făcut la comandă și îi ajunge. Un metru și 30 înălțime, pe 4 metri lățime, pe 10 lungime. Bagă la apă în prostie, dar e mult mai OK decât o piscină obișnuită, cu site, sisteme, prostii.

Totul i-a mers ca pe roate, de și-a terminat casa în șase luni. Însă a avut o singură problemă. Avea problemă cu frigul. Degeaba făcea focul în casă de plătea cât nu făcea lunar, tot le era frig și cu două geci pe ei. A chemat un specialist să vadă care-i treaba. Și-a zis că-i de la izolații, că erau de proastă calitate și montate în dorul lelii, frigul intrând în casă prin toate ungherele.  A apelat la specialiștii de la www.e-izolatii.ro, care-au venit a doua zi dis de dimineață, iar până seara au terminat treaba. Rapid și deloc costisitor, de se și mira cum de-o treabă așa importantă a costat puțin și-a fost gata repede.

De atunci Sorin a știut că există o treabă și ieftină, și rapidă dar și de foarte bună calitate. Casa lui e dovada “vie” în acest sens!

If you like it, share with others. Thank you!Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on Google+
Google+
Pin on Pinterest
Pinterest
Email this to someone
email
Share on Tumblr
Tumblr

Comments

comments

2 comments

  • Cea mai frumoasa viata este la casa cu mult teren ! 🙂

  • Asta mergând pe principiul “noi vrem pământ”, lozincă în spatele căreia au militat după ’90 toși de la 15 ani în sus. În câțiva ani s-au plictisit de acel pământ, lăsându-l în paragină. Uite așa aven sute de hectare de pământ arabil de cea mai bună calitate (avem cel mai bun cernoziom din europa, după Ucraina), care zac nefolosite, sau vândule pe nimica toată pentru a se face un mall, un centru comercial etc.
    Țin minte, în 89 când m-am mutat unde stau acum, bunică-meu râdea de mine că stau la țară. Nu pricepeam de ce. După blocul meu mai erau alte vreu 3, apoi două în construcție, apoi… Lanuri de porumb. Acum e mcdonalds, mega image (care s-a deschis pe un teren care era părăsit din 89) și clădiri părăsite în continuare. a fost o zonă industrială, înconjurată de porumb.
    Însă, vorbind on-topic, vreau la casă să am teren. Nu enorm, însă cât să-mi aducă aminte de grădina de la țară. copiii mei să se poată urca în pomi, să-și culeagă un măr, o prună, să planeze o floare, un fir de ceapă, o roșie…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *